Să mandalim

mandala numelui pentru Arlechina
mandala numelui pentru Arlech
mandala zilei mele de naştere (cea declarată pe facebook)

Oricine se poate alege cu aşa ceva, ca distracţie. Clic aici pentru nume şi aici pentru data naşterii (sau pentru orice altă zi doriţi).

Poate fi mai mult decât distracţie în cazul în care credeţi în numerologie, vă puteţi lipsi de 100 de lei şi daţi un clic aici.


N-aţi citit un advertorial.  E doar o provocare la discuţie despre mandale, numerologie şi altele,  dacă şi numai dacă vreţi să discutaţi fără mine, aici sau/şi pe blogurile personale, că eu sunt în criză acută de timp, până la sfârşitul anului.

Vă spun de pe acum

Sărbători Fericite!
25 decembrie 2017 – mandala zilei

şi

La mulţi ani!
1 ianuarie 2018 – mandala zilei

 

 

Reclame

26 de gânduri despre &8222;Să mandalim&8221;

  1. Eu o să îmi rezerv ceva timp de gândire asupra temei. 🙂
    În primul rând, nu mi-e prea clar ce înseamnă mandala – o să caut, o să înțeleg despre ce e vorba. I-am cumpărat piticei o carte de colorat cu modele precum cele de mai sus, arată foarte frumos dacă aplici puțină simetrie în culori, i-am arătat-o mamei pe skype și ea a exclamat – știu! e cu mandala(le). Vezi? Nici pluralul cuvântului nu mi-e prea clar. Dar luni o să știu mai multe.
    Nu mâine, că mâine vin la cină vecinii etiopieni, cu tot cu copii. Sunt ortodocși, dar altfel de ortodocși, țin post la sânge. Și trebuie să am mare grijă ce gătesc, mi-e frică să nu pățesc ca tura trecută, când i-am avut la cină pe indienii vegetarieni și am pregătit fasole frecată, salată de vinete, varză cu tăiței, mămăligă, tocăniță de ciuperci etc. Iar indianul tată și-a pus în farfurie din toate alea de pe masă, apoi a luat furculița și a început să le amestece meticulos, în stilul lor. După ce le-a făcut harcea parcea în farfurie, a început să mănânce liniștit. M-am albit.

    Apreciat de 2 persoane

      1. Ba le-am explicat dinainte, și indienilor, și etiopienilor. Am revenit cu sugestii și după, văzând nepotrivirile de asociere, dar ce era să le facem, să le luăm farfuriile din față? Oricum, partea stranie e că părea că le place ce mănâncă…
        Fascinant cu mandala.

        Apreciat de 1 persoană

        1. Dacă le-ai spus, asta-i altceva. În cazul ăsta, hai să nu zic că-i aproape o lipsă de respect față de osteneala ta, deși e ciudat din partea lor, dar zic totuși că n-a meritat efortul. Data viitoare le poți face un singur fel și gata.

          Apreciază

          1. Dă-mi sugestii de un singur fel de mâncare vegetarian, onorabil și îndestulător, pentru când mai am oaspeți care țin post sau sunt vegetarieni. Eu nu mă prea pricep la meniuri fără ouă, carne. Eu am făcut mai multe feluri pentru a spori șansele să găsească ceva pe placul lor, nu un singur fel, cu care s-o dau în bară. În plus, acolo de unde vin ei, cam așa se obișnuiește: să pregătească pentru masă multe feluri, să aibă multe boluri cu fel și fel de chestii și unul mai mare, cu orez.

            Apreciat de 1 persoană

          2. Păi și se obișnuiește să le amestece pe toate între ele? Să le facă un ghiveci? În cazul ăsta, de ce se mai obosesc să le gătească pe fiecare după o rețetă separată? De ce nu le gătesc împreună, ca pe un singur fel mixt, de la bun început?

            Nu știu de unde ai dedus că aș fi în măsură să-ți dau sfaturi în bucătărie. Dar e banal de simplu: puteai să alegi oricare dintre felurile de mâncare gătite atunci. Măcar ar fi savurat gustul original al acelui fel de mâncare, nediluat într-un maglavais de gusturi. Iar tu n-ai fi pierdut atâta timp cu ei (pentru ca ei să nu-ți poată aprecia rezultatul muncii, după ce oricum au făcut-o varză).

            Apreciază

            1. Credeam că am explicat mai sus: am gătit multiple feluri și nu unul pentru ca să aibă de unde alege, în caz că nu le place unul sau mai multe preparate. Șansele să nu le fi fost pe plac sunt mari, pentru că ei mănâncă foarte picant, și nu la picantul familiar nouă mă refer, ei au o sumedenie de condimente de care noi nu avem habar.

              Apreciază

              1. Am înțeles motivul pentru care ai gătit mai multe feluri: ca să aibă de unde-alege ceva care să le placă. Dar ei n-au ales, ci le-au făcut pe toate ghiveci. Și acesta e motivul pentru care ziceam că n-au meritat efortul, așa că data viitoare le-ai putea găti un singur fel de mâncare, fără să te mai strofoci (în van). Acum, tu poți alege ce motiv îți place dintre acestea două, cel expus de tine și cel expus de mine. 🙂

                Apreciază

  2. Revenind. 🙂
    Mi-am făcut tema, am citit despre mandala – https://ro.wikipedia.org/wiki/Mandala și, recunosc, nu am nimic inteligent/interesant de spus pe marginea subiectului. În plus, mi-am băgat și eu numele în acel generator de mandale și nu a ieșit frumos și stufos ca al tău. 😦
    Mulțumim pentru urarea de sărbători, mulțumim frumos, asemenea și ție, cu tot dragul. Dar nu-ți închipui că scapi așa ușor de noi, unu-doi, bagi o urare la început de decembrie și, gata, ne-ai rezolvat. Nu. Și pentru că luna colindelor, a cântecelor de iarnă abia a început, am o dedicație pentru tine:

    Și dacă e bineprimit, aș vrea să te colind toată luna…

    Apreciat de 2 persoane

            1. Am citit ambele episoade. Ce-mi făcuși? Nu-mi pot scoate din minte acele înfipte pe sub unghiile mâinii, încă am pielea de găină.
              Mi se pare nedrept că nu există o continuare.
              Din punct de vedere scriitoricesc, tu ești cea care dă lecții, Vero. Nimic de spus în privința asta. În ce privește firul epic, deja mă gândesc la o legătură „specială” între nenăscut și Aloora, o legătură deosebită de situațiile celorlalte femei ce vorbesc cu pruncii lor din pântece. Oare ea de ce poate auzi vocea, nefiind gravidă? Plus că-i țin pumnii fetei să n-o aleagă vreunul de mireasă inspiratoare, ca să-și verse răul în ea… Asta dacă nu cumva o să îl omoare ea înainte și o să se ascundă în subterane, unde o să le insufle tuturor femeilor de acolo ideea de revoltă și, într-un final, să învingă toți misoginii de la suprafață.
              Cât despre orașul capitală, aici m-am gândit la tine, Vero: „Da, Aloora cunoştea oraşul. Când închidea ochii, vedea macheta care îi fascinase copilăria, îi desluşea fiecare amănunt. Nu s-ar fi rătăcit dacă ar fi îndrăznit să fugă, să-şi arunce pelerina şi masca şi să se piardă în mulţimea care înţesa deja străzile şi pieţele.” În sensul că tu știi orașul ăsta pe de rost, în detaliu, piață cu piață, spirală cu spirală, că l-ai imaginat într-un fel, s-a „cimentat” astfel și așa a rămas. Îmi amintești de arhitecții din Inception, un film care mi-a plăcut tare mult. Ei construiau decorul, orașe în visele altora.

              Apreciat de 2 persoane

              1. Am construit şi eu decorul, Cudi. Adică am început să-l construiesc, am început să-l desenez, schematic, dar la scară. 🙂 Şi am de gând să-l termin. 🙂
                Am de gând să termin şi povestea, deşi nu ştiu sigur cum. 🙂

                Apreciază

Spune ce-ai de spus.

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.