Arlech fără Arlechina


Abia acum mi-am făcut curaj să povestesc…

Când m-am întors cu cioburile, Arlechina plecase… Chiar plecase…

Dar n-a plecat fără nicio vorbă,  mi-a lăsat un bilet… Adică nu, nu bilet… Mesaj… Cuvinte scrise pe cearşaf cu sângele ăla, al ei…

Suntem legaţi, dar n-o să mă mai vezi. N-o să mă mai vezi o vreme... O scurtă vreme, sau vreme îndelungată, cine ştie?

Păstrează cioburile... Adică pisează-le.  Pisează-le şi pune-le-ntr-o urnă... Ba nu, nu într-o urnă, într-o clepsidră, pentru că timpul e totul. Totul, sau nimic?

Aşa că am o clepsidră spartă şi pisată pusă într-o altă clepsidră. Timp în timp. Sau timp măsurat cu timp, sau timpul ca măsură a lui însuşi… Cine ştie?

Şi am timp. Timp pentru mine. Timp pentru scris. Poate o să mai scriu. Aici.  O să puteţi citi ce scriu. Poate o să vreţi să citiţi… Sau poate nu. Cine ştie?

Arlech & Arlechina – prima noapte


După prima zi.

Şi am găsit-o.  Pe ea. Pe pocitania de porţelan lăsată de nevastă-mea în urmă când fugise cu circarul. Arlechina hidoasă chiar era pe alee. În licăriri ciobite. În cioburi de porţelan, toate având câte ceva din semiluna care abia-şi făcuse loc  către privirea mea, înghiontind norii. Şi toate cântând:

— Sunt mână.

— Sunt picior.

— Sunt sân. De ce mă ocoleşti, eşti chiar aşa bătrân?

— Adună-mă!

— Adună-mă!

— Adună-mă odată! Stai ca de lemn când te imploră-o fată?

N-am stat. Am plecat. Am fugit. În casă.

Am intrat şi am trântit uşa – destul de tare ca să pun pe fugă spiritele rele chemate de o vrajă proastă. De o vrajă spartă.

Şi m-am sprijinit de uşă, suflând greu. Şi pe urmă am văzut-o. Pe ea. Pe arlechină.

Semăna cu aia spartă, de porţelan. Semăna, şi totuşi era frumoasă. Frumoasă, vie, din carne omenească.

Omenească? Omenească?!

Hm. Mă îndoiam.

A zâmbit ademenitor – ca şarpele spre pradă – şi a-ntins mâna către mine.

Mi-aş fi făcut cruce, dar nu puteam, fiindcă trecusem deja de jumătatea drumului către cealaltă parte.  Eram dincolo de jumătatea drumului fără întoarcere.

— Să ne întoarcem împreună, a spus. Ştiu calea către rai. Şi către fructul lui oprit.

Şi nu m-am mai putut opri. Am primit fructul. L-am posedat. Adică l-am lăsat – am lăsat-o pe ea – să mă posede.

Am adormit cu ea în braţe.  Şi m-am trezit când era încă noapte. M-am trezit pe alee, printre cioburi, sub o burniţă măruntă care-mi îndoia sângele cu apă. Fiindcă eram gol, şi plin de tăieturi, şi sângeram.

Şi am fugit din nou în casă, am trântit din nou uşa şi m-am dus în dormitor, trântindu-mi încă două uşi în urmă. Şi acolo am dat de ea. De arlechina cea frumoasă. Vie. Din carne – sau din ce-o fi fost.  Din carne dezgolită şi tot cu urme de sânge. Sânge prelins pe interiorul coapselor. Şi închegat.

— S-a închegat, mi-a spus. Legătura noastră e închegată şi aşa rămâne.  De-acum ‘nainte îmi eşti soţ – sau rob – de sânge. Du-te s-aduni de pe alee cioburile în care te-ai tăiat. Altminteri o să sângerezi pân-o să mori. Şi n-o să mergi în rai, fiindcă n-ai refuzat fructul oprit.

Arlech & Arlechina – prima zi


Arlech a venit de aici

ARLECHINA:
Mai lasă, domnule, astronomia aia, şi fă ceva mai bun, mai practic, zic.

ARLECH:
Nu-s domn, sunt Arlech. Tu cine eşti, voce? Că eu, pe-aci, prin jur, nu văd nimic.

Arlechina a venit de aici

ARLECHINA:
Sunt Arlechina, vraciule, statuia uitată de nevastă-ta-n budoar…

ARLECH:
Nu-s vraci, iară nevasta… Aleluia. De-un an sunt însurat cu un grimoar.

ARLECHINA:
Şi nu ai vrea să te însori cu mine? Să faci din proţelanul hâd femeie?
Sparge clepsidra şi rosteşte vraja, deschide uşa, ia-mă de pe-alee…

Ritual de trecere


Eu, Arlech, primul după numele meu, trag azi, de aici, cortina peste prima dimensiune a demenţei.

Vă invit să mă urmaţi, începând de mâine, nouă mai, într-o nouă dimensiune a demenţei – a doua după numărul ei.

Deocamdată vă sfătuiesc să nu uitaţi, niciodată şi nicăieri, că nimic nu e, niciodată şi nicăieri, ceea ce pare a fi!

Brânza înjurată


A fost odată ca niciodată (pe vremea când cumpăra lumea, printre altele, brânză de şaişpe) o babă ca toate babele, care a intrat într-o bună zi în prăvălia din sat (dacă nu mă înşel, pe vremea aia îi zicea cooperativă).

A intrat, şi-a lăsat o vreme privirea să hălăduiască printre rafturi şi prin galantare, a oftat, a scos dintr-un fund de buzunar un leu mototolit şi l-a pus pe tejghea.

— Dă-mi, fă Ană, şi mie nişte brânză, i-a zis vânzătoarei.

Femeia tânără, rudă de-a şaptea speţă cu baba, n-a oftat, a început direct să turuie:

— Da’ futu-i ’nafura ei de brânză, cine dracu a mai pomenit să iei de-un leu? Câtă boala să-ţi dau de-un leu?

Baba  a strâns din buze, şi-a strâns leul în pumn, l-a pus la loc în buzunar, s-a răsucit pe călcâie şi-a luat-o spre uşă.

Vânzătoarei i-au căzut ochii pe spatele ei gârbovit şi i s-a făcut milă.

— Ei, hai că-ţi dau, ţaţă Marie. Vin-o-ncoa’.

Baba nu s-a oprit, a întors doar capul şi-a aruncat peste umăr:

— Nţ. Io brânză înjurată nu mănânc.

Bancurile tinereţii noastre comuniste


Trăim epoca marilor prefaceri: Eu mă prefac, tu te prefaci, el se preface.

______________________________ __________
Capitalismul este pe marginea prăpastiei. Ce face acolo? Se uită de sus la noi…
______________________________ __________
România pe drumul construirii Socialismului
România pe drumul construirii Comunismului
România pe drumuri…
______________________________ __________
Pauzele lungi şi dese,
Cheia marilor succese!
______________________________ __________
În România nu se mai fabrică paturi.
Nu mai avem nevoie.
Duşmanul de clasă nu doarme, partidul veghează, iar clasa muncitoare lucrează necontenit.
______________________________ __________
Propuneri de imn naţional:
– Descurcă-te, române.
– De-aş mai duce-o pân-la toamnă.
– Pe-al nostru steag e scris … uimire.
______________________________ __________
Ce este Securitatea? Inima partidului care bate, bate, bate…
______________________________ __________
Bulă tocmai iese din sediul miliţiei judeţene şi epuizat, se sprijină de un pom. Un trecător se apropie de el, întrebând:
– Nu vă supăraţi, nu ştiţi unde se bate la maşină?
– Nu ştiu, pe mine m-au bătut manual.
______________________________ __________
Soţul şi soţia stau la masa. Deodată , uşa e trântită de perete şi patru securişti dau buzna. Se reped la soţ şi, spre disperarea soţiei, îl iau pe sus şi-l urcă într-o maşină neagră. Trec zile, trec săptămâni şi omul nu mai apare acasă. Disperată, soţia reuşeşte să obţină o audienţă.
– Vai, ne pare rău, dar soţul dvs. a murit de pneumonie.
– Nu se poate, spune plângând soţia, soţul meu nu era bolnav când l-aţi arestat, cum se poate să fi făcut pneumonie?
– Ei, doamnă, a încercat să fugă, a alergat, şi ştiţi cum este, el transpirat, glontele rece…
______________________________ __________
La coadă la carne, un glumeţ face haz de necaz:
– Care este deosebirea dintre porc şi măcelărie? Simplu: porcul are coada mică şi carne multă, măcelăria….
Un tovarăş de la coadă i se adresează:
– Da care-i deosebirea dintre ceasul meu şi tine?
– E bună! Nu ştiu…
– Ceasul meu merge singur, tu mergi cu mine.
______________________________ __________
Care este deosebirea dintre vânt şi miliţie? Miliţia bate mai tare si mai tare.
______________________________ __________
Prin decret prezidenţial, s-a înlocuit soarele cu un bec de 40w.
Pentru economie!
______________________________ __________
Concurs.
Primul candidat este un tip cu pile:
– În 1907 a avut loc o mare răscoală populară. În ce an a avut loc răscoala populară din 1907?
Cel de-al doilea candidat are numai relaţii:
– În 1907 au fost omorâţi 10.000 de ţărani. Câţi ţărani au fost omorâţi în1907 ?
Al treilea candidat n-are nici pile, nici relaţii:
– În timpul răscoalei din 1907 au fost omorâţi 10.000 de ţărani. Vă rugăm să-i nominalizaţi.
______________________________ __________
Ce sunt ruşii? Prieteni sau fraţi?
Fraţi. Prietenii ţi-i poti alege.
______________________________ __________
Ce deosebire există între Decebal şi Ceauşescu?
Primul practica cultul morţilor, al doilea moartea culţilor.
______________________________ __________
De 1 Mai (1984) va trebui să defileze toată populaţia, de la mic la mare. Vor să ne numere, să vadă câţi am mai ieşit din iarnă.
______________________________ __________
Dilema lui Bulă: să mor acum de frig, să mor la vară de foame…?
______________________________ __________
În România a început să cadă zăpadă artificială: nu se topeşte pe calorifer.
______________________________ __________
La al 5-lea semnal va fi apă caldă:
Pic, pic, pic, pic, pic! A fost apă caldă.
______________________________ __________
Care este deosebirea dintre frigul de afară şi cel din casă? Ăla de afară e pe gratis.
______________________________ __________
Ce este coada? Alinierea poporului la politica partidului.
______________________________ __________
Cum se numeşte organizaţia politica a pensionarilor?
Şoimii pieţelor.
______________________________ __________
De câte feluri sunt românii?
De două feluri: Mulţumiţi (pe care îi caută miliţia economică) şi Nemulţumiţi (pe care îi caută securitatea).
______________________________ __________
Anul aceasta am avut o recoltă medie: mai proastă decât anul trecut, dar mai bună decât anul viitor.
______________________________ __________
1965: – Alo, miliţia economică? Vecinul meu mănâncă!
– Ei, şi?
– Da, dar mănâncă caviar cu polonicul.
– Venim!
1975:
– Alo, miliţia economică? Vecinul meu mănâncă!
– Ei si ?
– Da, dar mănâncă carne de viţel.
– Venim!
1985:
– Alo, miliţia economică? Vecinul meu mănâncă!
– Venim!
______________________________ __________
La plecarea în Uniunea Sovietică, cosmonautul Prunaru îi lasă mamei un bilet:
„Dragă mamă, plec în Cosmos. Revin peste 30 de zile.”
Întors din misiune acasă, Prunaru constată că mama era plecată. Pe frigider găseşte un bilet:
„Dragul mamei, am plecat să cumpăr brânză, nu ştiu când revin.”
______________________________ __________
Cel mai bun banc politic: Poftă bună!
______________________________ __________
Cel mai mic stat din lume: Statul de plată!
______________________________ __________
Au fost introduşi ghizi în magazine:
Pe acest raft a fost carne… aici a fost brânză…!
______________________________ __________
Lui Bulă i-au degerat mâinile. A căutat mâncare în frigider.
______________________________ __________
Supă de pui: pui apă, pui sare, pui morcovi, pui roşii, pui nu pui.
______________________________ __________
Coada mare…Un tip se apropie si întreabă pe cel mai din fata :
– Nu vă supăraţi, ce se dă aici?
– Nu ştiu. Mi s-a făcut rău şi m-am sprijinit de zid. Când mi-am revenit, era coadă în spatele meu.
– De ce nu pleci atunci?
– Păi, acum că sunt si eu odată primul la o coada ?!
_______________ ________________________
Care este deosebirea dintre măcelăria dinainte şi cea actuală?
Înainte scria pe firmă: „La Matache măcelaru'” şi înăuntru era carne.
Acum, pe firmă scrie „Carne” şi-năuntru e Matache măcelaru’.
______________________________ __________
Un ascultător întreabă la radio Erevan dacă inventatorii comunismului au fost oameni de ştiinţă.
Răspunsul este NU: dacă ar fi fost oameni de ştiinţă, l-ar fi încercat mai întâi pe animale.
______________________________ __________
Ce e mic, negru şi bate la uşă ? Viitorul!
______________________________ __________
De ce nu se găseşte hârtie igienică in hoteluri?
Ca sa plece turiştii cu amintiri neşterse.
______________________________ __________
Pesimistul spune: Mai rău nu se poate!
Optimistul spune: Ba se poate!
______________________________ __________
Pesimistul spune: O sa ajungem cu toţii sa cerşim!
Optimistul spune: De la cine?
______________________________ __________
– Ce faci, bătrâne, cum îţi merge?
– Ce să fac, încerc şi eu să supravieţuiesc…
– O să regreţi amarnic.

Să râdem fără să ne zgârcim


1. Un soţ al naibii de zgârcit îi dăruieşte soţiei un pachet de lame de ras.
– Ce să fac eu cu lamele, ai înnebunit?!
– Gestul contează, femeie! Şi vezi că le vreau înapoi de ziua mea!

2. Doi scoţieni:
– Ce păcat că nevasta ta a murit aşa de curând…
– Da, mare păcat. Îi cumpărasem medicamente pentru o săptămână!

3. Un scoţian, încercând să monteze antena TV pe acoperişul casei, alunecă şi se prăbuşeşte în dreptul bucătăriei. În cădere, vede pe geam cum numără nevastă-sa boabele de fasole pentru ciorbă.
– Opreşte-te, strigă el, jumătate ajung, eu mănânc azi la spital!

4. A fost odată un scoţian care a muncit toată viaţa şi a economisit toţi banii. Şi era foarte zgârcit când venea vorba de banii lui. Chiar înainte să moară i-a spus soţiei:
– Când voi muri, vreau să pui toţi banii mei în sicriu cu mine. Vreau să iau banii în viaţa de apoi cu mine.
Şi a pus-o pe soţie să jure că, înainte de a-l îngropa, va pune toţi banii în sicriu cu el. Şi a murit. Era întins în sicriu, soţia stătea alături – îmbrăcată în negru, iar prietena ei stătea lângă ea.
Când s-a terminat ceremonia şi groparii se pregăteau să închidă sicriul, soţia a exclamat:
– Staţi un moment!
Avea o cutie mică de metal cu ea. S-a apropiat şi a pus-o în sicriu. Apoi groparii au închis sicriul şi l-au coborât în groapă.
– Dragă, cred că nu eşti atât de nebună încât să-ngropi toţi banii ăia împreună cu bărbatul tău, spuse prietena proaspetei văduve.
– Ascultă, sunt creştină. Nu pot să îmi retrag cuvântul. I-am promis că-i pun toţi banii în sicriu, răspunse soţia loială.
– Vrei să spui că ai făcut-o într-adevăr?!
– Sigur că da. I-am luat, i-am depus în contul meu şi i-am scris lui un cec… Îl are în sicriu şi, dacă poate să-l încaseze, atunci n-are decât să cheltuiască tot!

5. – Sper că darul pe care mă pregătesc să ţi-l fac va arăta bine pe degeţelul tău.
– Mulţumesc, dragule! Numai să nu fie prea scump.
– Nici o grijă! Unde-ai văzut tu degetar scump?

6. Merg doi soţi scoţieni în luna de miere la un restaurant chinezesc. Văzând că mănâncă numai bărbatul, chelnerul o întreabă pe soţia acestuia:
– Doamnă, dumneavoastră de ce nu mâncaţi, nu vă place mâncarea?
– A, ba da, dar aştept să termine soţul meu, ca să-mi poată împrumuta proteza.

7. Doi scoţieni într-un compartiment de tren:
– Ştiţi, sunt în voiaj de nuntă, fac o călătorie în Italia, spune unul.
– Dar soţia dumeavoastră unde este? întreabă celălalt.
– A, pe soţie am lăsat-o acasă, ea a mai fost măritată şi a mai văzut Italia…

8. Un scoţian se plânge cumplit de o măsea. Văzându-l, un călător îi spune:
– Te doare măseaua? De ce nu te duci la dentist!?
– N-are rost. Mai rabd un pic şi scap. Peste patru ani termină fiul meu stomatologia.

9. Un scoţian merge să-şi cumpere pantofi. După ce încearcă a zecea pereche, zice:
– Ei, da! Pantofii ăştia chiar îmi plac!
La care vânzătorul, nervos:
– Cred şi eu! Sunt ăia cu care aţi venit!!!