A fost…

clic o ţâră mai sus
Anunțuri

De import

Dragul meu Arlech susţine că eu una sunt – cu sau fără pruncul Metilen – femeia care i-a intrat în sânge, dar că, pe motiv că numita Valentine’s Day e o aia, o venetică, o sărbătoare de import, nu-mi poate dedica astăzi decât tot ceva de import, adică fo’ zece înşiruiri de cuvinte sunătoare din coadă, pe care le-a importat de pe foile îngălbenite ale unei agende vechi.

Iar eu, ce să zic? Îi sunt totuşi recunoscătoare că nu le-a suprapus peste poza asta:

… ci peste asta:

clic o ţâră mai sus

 

Zâzanizare

Zicea – pe undeva – papa de la vaticlan că pe bloguri socializăm.

Aşa o fi, numa’ că ne cam dă socializarea în zâzanizare!

Da’ nu, nu vreau să zic că-i rău! E palpitant! Avem  conflict, avem acţiune. Un personaj numit Zâzania nu poate fi decât sufletul intrigii! Ta-daa!

(Bine-a zis cine-a zis că personajele negative merită respect şi consideraţie, căci fără ele poveştile, romanele şi comentariile scenariile ar de-a dreptul… inodore, incolore şi insipide.)

Dai, au ba?

Gestionarul e tot în concediu, dar a trimis întrebări prin sms… sau prin altceva de genu’, sau prin telepatie ( 😛 ), nu contează.

Îi dai sau nu like unui articol scris mişto (în opinia ta) dacă:

  1. face cunoscută o veste rea?
  2. readuce pe tapet (fie şi prin aluzii discrete) un conflict peste care, după părerea ta, ar fi mai sănătos să se aştearnă netulburat praful?
  3. îţi atacă (pe nedrept sau chiar pe bună dreptate) un prieten?
  4. nu eşti de acord cu ideile pe care le exprimă?
  5. te-ai certat cu autorul sau doar ai o părere proastă despre el, ca om?

Lume, lumeee!

Arlech are o colivie de lipsuri. Printre altele, se lungeşte cam mult la vorbă – când ar trebui să facă altceva.

Ca să nu ajungă toată gaşca muritoare de foame din cauza logoreei sale, e la muncă forţată, tocmai a „decolat” într-acolo. Poate s-o-ntoarce în chip de mărţişor. :mrgreen:

Dar v-a lăsat un mesaj explicativo-justificativ – sau viceversa. 😛

Spicuiri

Am spicuit dintr-un dialog:

Am spicuit fiindcă şi eu o ştiu pe Lupu – adică îi am blogul pe lista celor urmărite şi,  din când în când, i-l mai şi citesc. Şi uneori sunt de acord cu ce scrie, alteori nu. Dar nu despre asta e vorba, ci de faptul că, citind bucăţica asta de dialog, mi-am dat brusc seama că n-o ştiu şi ca actriţă şi m-am gândit că e cazul să scap de lacune, aşa că am făcut cercetări, ocazie cu care am dat, mai întâi şi la început, peste asta, de mai jos – oarecum în ton cu numele motanului, aş zice. (Peste primul minut din clip puteţi sări.)

Apoi mai spicuit şi asta – că e cu motanul în parc. 😛

Şi nu se poate spune că mă simt în stare să mă pronunţ în privinţa talentelor actoriceşti ale persoanei în cauză, dar poate vor alţii să se pronunţe. Deşi nu e musai.