Toate articolele de Arlech

Spicuiri (1)

Asta e de pe facebook.

 

Anunțuri

Muzică veche în… haine noi

Cum vi se par costumele? (Le puteţi studia mai bine aici.)

Credeţi că lui Puccini i-ar fi plăcut?

Nu „pentru că”, ci „cu toate că”

Ba da, dragostea are nevoie de nemernici. Dacă iubeşti un nemernic (o nemernică), se cheamă că-l (c-o) iubeşti cu adevărat. Căci dragostea nu se dă la schimb, nu iubeşti un om pentru că…, îl iubeşti cu toate că… (Aici l-am citat pe tata.)

De exemplu, eu o iubesc cu siguranţă pe nemernica de arlechină, care s-a-ntors la mine cu un plod albastru

Păcăleală… sau nu

Azi, după ce am zburat prin gară şi pe deasupra cuibului de cuci, am trecut – merde! – pe  lângă plopii castanii fără soţ. Şi m-am gândit că, totuşi, îmi trebuie şi mie un blog zurliu/dement. Pentru că Arlechina e dementă. Şi, dacă e ea, sunt şi eu, adică eu/noi/Gaia – asta e dintr-o carte.

Pe mama clonelor n-o cheamă Gaia. Azi, de Florii (cele din calendarul creştin ortodox), ne-am adus aminte că are nume de floare – în fine, de „plantă înfloritoare”. Se wikizvoneşte că poată numele celui mai variat gen din familia Plantaginaceae, din care fac parte aproximativ 500 de specii.

Deci aici vă vorbeşte eu/noi/genu’, că, na, ce mi-e specie, ce mi-e clonă! 😛
Şi aşa aţi aflat că n, din gaşca n±1, e aproximativ egal cu 500.  (Mărturisesc că, mea culpa, n-am nici 500 de bloguri, nici 500 de identităţi virtuale; şi că nici nu mă simt în stare să le dau naştere vreodată. Până şi pentru eu/noi/G există oareşice limite! Iar G nu vine nici acum de la Gaia, ci de la genu’ sau de la gaşca. Dar poate veni şi de la multe altele. O să mai aleg câte ceva de-aici, când oi avea timp.)

Apropo de timp, îmi fac timp să scriu (când mi se năzare), dar treaba cu răspunsul la comentarii e, pentru mine, adesea stresantă. Dacă vreţi să comentaţi, nu-i bai, atâta vreme cât nu vă simţiţi lezaţi în caz că nu vă răspund. Sau dacă vă trimit următoarele comentarii automat la gunoi (vă ia gaia!) în caz că eu/noi/G simţim că ne-aţi călcat pe sensibila noastră coadă.

Dacă n-aveţi cont wordpress, puteţi comenta folosindu-vă identitatea de pe Google+, Facebook sau Twitter. Dacă n-aveţi nici de-asta – sau nu vreţi să vi-o dezvăluiţi, puteţi comenta sănătoşi pe numeroase alte bloguri.

Acu’ o să v-arăt mutra mea de clonă florală:

Arlechina şi-a ales-o pe asta:

Şi gata – deocamdată.
Pe curând! Sau nu.

Spicuiri

Am spicuit dintr-un dialog:

Am spicuit fiindcă şi eu o ştiu pe Lupu – adică îi am blogul pe lista celor urmărite şi,  din când în când, i-l mai şi citesc. Şi uneori sunt de acord cu ce scrie, alteori nu. Dar nu despre asta e vorba, ci de faptul că, citind bucăţica asta de dialog, mi-am dat brusc seama că n-o ştiu şi ca actriţă şi m-am gândit că e cazul să scap de lacune, aşa că am făcut cercetări, ocazie cu care am dat, mai întâi şi la început, peste asta, de mai jos – oarecum în ton cu numele motanului, aş zice. (Peste primul minut din clip puteţi sări.)

Apoi mai spicuit şi asta – că e cu motanul în parc. 😛

Şi nu se poate spune că mă simt în stare să mă pronunţ în privinţa talentelor actoriceşti ale persoanei în cauză, dar poate vor alţii să se pronunţe. Deşi nu e musai.