Nu pot să vă spun decât că în prima dimensiune am „strălucit” cu ajutorul altora.
A doua dimensiune a început într-o zi nouă! Nouă, măi! Adică nouă mai. (2018)
Din a doua dimensiune am ieşit în zorii zilei de 1 martie (2019), fără nicio legătură cu „mărţişorul anului”, care încă nu fusese pus pe tapet. Nu mi-a inspirat el bleah-ul.
În a treia dimensiune o să intru, poate, pe 1 aprilie (sic).
21.04.2019 – azi evoluţia s-a încheiat. Toate clonele au pătruns în demenţa n-dimensională. Eu, Mâţa, sunt, până una-alta, principala lor purtătoare de cuvânt.
(Clonele Arlech şi Arlechina s-au dovedit a fi prea demente – sau insuficient de demente, aici părerile sunt împărţite. Oricum, cert este că au plecat la… reeducare. 😛
Reclame
