Arhive pe categorii: înştiinţări

Bye – episodul 2 (cu precizări)

Ne învârtim pentru că muma clonelor e convinsă că deplasarea prin rostogolire e mai rapidă şi ne-a somat să punem urgent fundul la treabă, ca să nu fie vai de fundul ei, fiindc-a ajuns abia la jumătatea unei lucrări (scrise) care trebuia să fie gata de vreo lună.

În plus, în biblioteca găştii n±1 aşteaptă vreo 200 de cărţi necitite, cam tot atâtea zac stocate prin computer (suntem o gaşcă strângătoare) şi mai avem şi capul plin de elucubraţii personale, pe care ni s-a pus pata să le scriem înainte de a ne ramoli. Nu contează că – probabil – nu vor fi publicate niciodată, eu/noi/G ţinem să ne facem damblaua.

Aşa stând lucrurile, prin blogosferă vom poposi – pentru postat & comentat – rar spre deloc. Dar o să continuăm să vă citim şi să vă fericim cu like-urile noastre – acolo unde aşa ceva e cu putinţă, dacă ne-o fi pe plac ce-om citi.

 

Reclame

Bye!

Am plecat – învârtindu-ne.

Dăm de ştire când facem popas şi/sau când ne întoarcem.

Până atunci, Metilen Arlechevici Androgin să vă aibă în pază!

(Comentariile sunt, evident, închise. Nu putem vorbi coerent cât suntem în mişcare de rotaţie săltăreaţă.  Din acelaşi motiv o să ne fie imposibil să vedem chestiile alea care se numesc pingback-uri.)

Păcăleală… sau nu

Azi, după ce am zburat prin gară şi pe deasupra cuibului de cuci, am trecut – merde! – pe  lângă plopii castanii fără soţ. Şi m-am gândit că, totuşi, îmi trebuie şi mie un blog zurliu/dement. Pentru că Arlechina e dementă. Şi, dacă e ea, sunt şi eu, adică eu/noi/Gaia – asta e dintr-o carte.

Pe mama clonelor n-o cheamă Gaia. Azi, de Florii (cele din calendarul creştin ortodox), ne-am adus aminte că are nume de floare – în fine, de „plantă înfloritoare”. Se wikizvoneşte că poată numele celui mai variat gen din familia Plantaginaceae, din care fac parte aproximativ 500 de specii.

Deci aici vă vorbeşte eu/noi/genu’, că, na, ce mi-e specie, ce mi-e clonă! 😛
Şi aşa aţi aflat că n, din gaşca n±1, e aproximativ egal cu 500.  (Mărturisesc că, mea culpa, n-am nici 500 de bloguri, nici 500 de identităţi virtuale; şi că nici nu mă simt în stare să le dau naştere vreodată. Până şi pentru eu/noi/G există oareşice limite! Iar G nu vine nici acum de la Gaia, ci de la genu’ sau de la gaşca. Dar poate veni şi de la multe altele. O să mai aleg câte ceva de-aici, când oi avea timp.)

Apropo de timp, îmi fac timp să scriu (când mi se năzare), dar treaba cu răspunsul la comentarii e, pentru mine, adesea stresantă. Dacă vreţi să comentaţi, nu-i bai, atâta vreme cât nu vă simţiţi lezaţi în caz că nu vă răspund. Sau dacă vă trimit următoarele comentarii automat la gunoi (vă ia gaia!) în caz că eu/noi/G simţim că ne-aţi călcat pe sensibila noastră coadă.

Dacă n-aveţi cont wordpress, puteţi comenta folosindu-vă identitatea de pe Google+, Facebook sau Twitter. Dacă n-aveţi nici de-asta – sau nu vreţi să vi-o dezvăluiţi, puteţi comenta sănătoşi pe numeroase alte bloguri.

Acu’ o să v-arăt mutra mea de clonă florală:

Arlechina şi-a ales-o pe asta:

Şi gata – deocamdată.
Pe curând! Sau nu.

De import

Dragul meu Arlech susţine că eu una sunt – cu sau fără pruncul Metilen – femeia care i-a intrat în sânge, dar că, pe motiv că numita Valentine’s Day e o aia, o venetică, o sărbătoare de import, nu-mi poate dedica astăzi decât tot ceva de import, adică fo’ zece înşiruiri de cuvinte sunătoare din coadă, pe care le-a importat de pe foile îngălbenite ale unei agende vechi.

Iar eu, ce să zic? Îi sunt totuşi recunoscătoare că nu le-a suprapus peste poza asta:

… ci peste asta:

clic o ţâră mai sus

 

Lume, lumeee!

Arlech are o colivie de lipsuri. Printre altele, se lungeşte cam mult la vorbă – când ar trebui să facă altceva.

Ca să nu ajungă toată gaşca muritoare de foame din cauza logoreei sale, e la muncă forţată, tocmai a „decolat” într-acolo. Poate s-o-ntoarce în chip de mărţişor. :mrgreen:

Dar v-a lăsat un mesaj explicativo-justificativ – sau viceversa. 😛