36 de comentarii la &8222;Mişcătoare poteci&8221;

  1. M-ai trimis într-o lume a amintirilor, nu numai cele muzicale.

    „Pasărea cu clonț de rubin
    S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
    Nu mai pot s-o mângâi.

    M-a strivit,
    Pasărea cu clonț de rubin,
    Iar mâine
    Puii păsării cu clonț de rubin,
    Ciugulind prin țărână,
    Vor găsi poate
    Urmele poetului Nicolae Labiș
    Care va rămâne o amintire frumoasă… ”

    Cine altul dacă nu Nicolae Labiș.

    Nu știu pentru ce ai pus această melodie. Sau poate știu, dar…

    Apreciat de 2 persoane

    1. A fost o simplă asociere de idei: bătut câmpii,poteci, mişcătoare poteci.
      Deşi presupun că-n subconştient s-ar putea să existe de multe ori ceva care stabileşte traseul asocierilor de idei. 🙂

      Apreciază

    1. Atunci nu erau morţi… 🙂

      Îmi place şi „Copaci fără pădure”, dar, când îmi aduc aminte de cealaltă, versul cu mereu mişcătoarele poteci şi credinţa-n izbândă mi se învârteşte mult timp prin tărtăcuţă.

      Apreciat de 1 persoană

        1. Am văzut explicaţia în răspunsul dat lui Mugur. M-am gândit şi eu că, poate, i-ai dat cuvântului „morţi” alt sens, dar mi-a fost lene să scriu un comentariu mai lung. 🙂

          Da, cred că Anda e singura dispărută, dar nu-s 100% sigură, nu-s la curent cu toate evenimentele din lumea artiştilor (şi nu numai), fie ele vesele sau triste.

          Apreciază

    2. Oare era întâmplător că eu tot Tatiana Stepa ascultam?

      În altă ordine de idei, pe unii oameni, chiar dacă au plecat într-o altă lume, eu nu-i consider morți, căci trăiesc în continuare prin opera lor (asta dacă la ei făceai referire, căci de la tine mă pot aștepta și la alte asocieri de idei).

      Apreciat de 1 persoană

            1. Mulți și frumoși de acum înainte, Papa!
              Ești mai mare ca mine cu oarece luni, că eu abia către toamnă mă învrednicesc la 63, dacă va vrea Bunul. Aș spune că eu abia dacă eram „însămânțat când tu vedeai lumina, iar uneori asta poate însemna „o viață de om”. 😀

              Apreciat de 1 persoană

              1. 😀
                Papa, nu totdeauna cel iubit este și primul ales, apoi aș spune că s-ar plictisi de noi dacă am sta prea mult pe capul său, așa că ne mai amână plecarea. 😉

                Iar acum mi-ai amintit finalul poeziei lui Sorescu, „Prieteni”, din care am să citez exact ultimul vers:
                „Doamne, ce-ar fi să lăsăm totul în întuneric?”

                Apreciat de 1 persoană

              2. Mugur, eu nu cunosc criteriile Barosanului si, ca sa fiu sincer, I don’t care. Pe mine ma preocupa viata asta, iar dac-o mai fi vreo alta, desi nu cred, m-oi descurca si-n aia, ca nici in asta n-am venit pregatit s-o iau in piept si uite ca n-am a ma plinge 😉

                Apreciat de 1 persoană

              3. Cam aici băteam și eu. Ce este în interiorul meu mă privește, iar prozelitismul nu mă pasionează. Dar nici nu mă feresc să discut subiectul, dacă ambientul o cere, ceea ce nu este cazul acum.

                Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns către Mugur Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.