Arhive pe etichete: ritual de trecere

Născătură


Procreaţie”… Cuvântul mi-a zgâriat adânc timpanele bolnăvicios de sensibile – asta  după ce mi-a afectat retina, în procesul asimilării prin citire. Şi-am dat fuga la DEX, să văd dacă are acolo brazdă pe tarla.

Şi-avea!

Adică are. Brazdă de sinonim tolerat pentru „procreare”. Şi pentru învechitul „născătură”. Iar numita „născătură” a tras după sine, din a doua dimensiune a demenţei, ceea ce urmează:

E procreaţie? E născătură!
Se naşte moartea lumii-ncet, din zgură
De dor ucis şi ars pe-un rug de flori
Uscate-n suflet, printre pocnitori,
Sau printre pocnete, bubuituri –
Buboaie sparte, putrezite-n guri
Spre-a-şi împroşca puroiul printre buze,
Fetid şi gros, ucigător de muze.

Anunțuri

Ritual de trecere


Eu, Arlech, primul după numele meu, trag azi, de aici, cortina peste prima dimensiune a demenţei.

Vă invit să mă urmaţi, începând de mâine, nouă mai, într-o nouă dimensiune a demenţei – a doua după numărul ei.

Deocamdată vă sfătuiesc să nu uitaţi, niciodată şi nicăieri, că nimic nu e, niciodată şi nicăieri, ceea ce pare a fi!