Arhive pe etichete: fantezii

Dialog

Arlechina: De ce stau bărbaţii deştepţi de vorbă cu femeile proaste?

Arlech: Nu ştiu.

Arlechina: Nu ştii pentru că nu eşti deştept.

Arlech: Sau pentru că eu nu stau de vorbă cu femeile proaste.

Arlechina: Dar stai de vorbă cu mine.

Arlech: Tu nu eşti proastă.

Arlechina: Dar tu mă crezi proastă.

Arlech: De ce crezi că te cred eu proastă?

Arlechina: Pentru că eşti prost.

Arlech: Adică eu sunt prost şi tu eşti deşteaptă?

Arlechina: Evident că tu eşti prost şi eu sunt deşteaptă.

Arlech: Atunci de ce stau femeile deştepte de vorbă cu bărbaţii proşti?

Arlechina: Pentru că toţi bărbaţii îndrăgostiţi sunt proşti.

Arlech: Adică eu sunt prost fiindcă sunt îndrăgostit?

Arlechina: Nu, tu eşti prost fiindcă eşti prost.

Arlech: Atunci de ce stai tu de vorbă cu mine?

Arlechina: Pentru că sunt îndrăgostită.

Arlech: De mine?

Arlechina: Nu. De vorbele mele.

Arlech: Atunci de ce nu vorbeşti singură?

Arlechina: Pentru că e fascinant să vorbeşti cu proştii. Inteligenţa e limitată, dar prostia n-are limite!

Arlech: Atunci ştii de ce stau bărbaţii deştepţi de vorbă cu femeile proaste.

Arlechina: ?!

Arlech: Pentru că e fascinant să vorbeşti cu…

Alechina: Cu proştii, prostule, nu cu proastele!

Arlech: Numai prostia proştilor n-are limite, a proastelor are?

Arlechina: Da, fiindcă ştiu cum să enerveze femeile deştepte.

Arlech: Atunci ştii de ce stau bărbaţii deştepţi de vorbă cu femeile proaste.

Arlechina: ?!

Arlech: Pentru că pe ei femeile proaste nu ştiu cum să-i enerveze.

Alechina: De unde ştii?

Arlech: Nu ştiu. Trag concluzii.

Arlechina: Ce concluzii?

Arlech: Că, dacă i-ar enerva femeile proaste, bărbaţilor deştepţi nu le-ar plăcea să stea de vorbă cu ele.

Arlechina: Păi tu de unde ştii că le place să stea de vorbă cu ele?

Arlech: Păi nu m-ai întrebat tu de ce le place bărbaţilor deştepţi să stea de vorbă cu femeile proaste?

Arlechina: A fost o întrebare, nu o afirmaţie.

Arlech: Păi ce rost are să-ntrebi de ce se-ntâmplă ceva care nu se întâmplă?

Arlechina: Poate mi s-a părut că se întâmplă.

Arlech: Atunci trebuia să pui altă întrebare.

Arlechina: Care?

Arlech: „Mi se pare mie, sau bărbaţilor deştepţi chiar le place să stea de vorbă cu femeile proaste?”

Arlechina: Şi la asta ce-ai fi răspuns?

Arlech: Nu ştiu.

Arlechina: Nu ştii ce-ai fi răspuns?

Arlech: Răspunsul ar fi fost „nu ştiu”.

Arlechina: Păi, dacă tot primeam acelaşi răspuns, ce rost avea să-ţi pun altă întrebare?

Arlech: Eşti ţicnită, sau ţii să mă enervezi?

Arlechina: Păi vezi că  femeile proaste îi enervează pe bărbaţii deştepţi?

Arlech:  Ai spus că tu nu eşti proastă.

Arlechina: Am căzut de acord că tu mă crezi proastă.

Arlech: Am căzut din lac în puţ.

Arlechina: ?!

Arlech: Batem apa-n piuă.

Arlechina: Ai spus că am căzut în puţ, nu în piuă.

Arlech: A fost o…. metaforă.

Arlechina: Dacă spui „a fost”, înseamnă că nu mai este.

Arlech: „A fost” e… un fel de a spune… Aşa se spune.

Arlechina: Ce?

Arlech: Că eşti proastă!

Arlechina: Păi vezi că mă crezi proastă?

Arlech: Ooof… Am spus-o la nervi.

Arlechina: Păi vezi că te enervez?

Arlech: Mă enervezi fiindcă o faci pe proasta.

Arlechina: De ce crezi că i-ar plăcea unei femei deştepte s-o facă pe proasta?

Arlech: Fiindcă îşi închipuie că bărbaţilor deştepţi le place să stea de vorbă cu femeile proaste.

Arlechina: Şi nu e adevărat?

Arlech: Nu ştiu.

Arlechina: Ooof… Acelaşi răspuns! Batem apa-n piuă!

Arlech: Păi asta am spus şi eu.

Arlechina: Ai spus că am căzut în puţ.

Arlech: Am spus că am căzut în puţ fiindcă batem apa-n piuă.

Arlechina: Am fost cu piua-n lac?

Arlech: ?!

Arlechina: Ai spus că am căzut din lac în puţ.

Arlech (către cititori): O scoate cineva pe asta din puţ, ca să nu mor cu ea de gât?

Metilen Arlechevici Androgin (ăsta mereu miorlăie neîntrebat!): Aş scoate-o eu, da-s neam de mâţă şi nu-mi place apa. Şi trebuie să muriţi amândoi ca să moştenesc blogul, că asta mi-ar plăcea! (După o pauză de vreo două ore): Şi deja aţi vorbit voi doi prea mult aici, aşa că profit de ocazie c-am pus laba pe cheie şi-nchid comentariile! 😛

Reclame

Fantezie erotică

locul de baştină al comentariului

De fapt, eu începusem să scriu, pe blogul ăsta, ceva care s-ar putea numi [şi] fantezie erotică. I se pot găsi cusururi, fireşte, dar nu de natura celor din elucubraţia numitei Elena, al cărei comentariu apare mai sus.

De fapt, am vrut să scriu o poveste lungă, foarte luuungă – cât un blog de lungă, dar, după un episod şi încă unul, am ajuns la concluzia că n-am timp pentru aşa ceva şi m-am grăbit să-i trântesc o încheiere.




COMPLETARE TANGEŢIALĂ

Cică azi e ziua limbii române, ucisă lent, în chinuri nebune, de elene cu smartfon de bonton şi cap cu lacune, duios mângâiat de lotuşi din lagune şi de iosifi care strivesc virgule între cuvinte când ţin să aducă aminte, cu vorbe din câte-o psaltire, că totul e numai şi numai IUBIRE şi că Mamona ne sapă, sub dorul de bani ne îngroapă, ne lasă în câte-o hârtoapă – dacă nu suntem… pară de foc – englezească! – trăi-ne-ar ţicneala să ne trăiască.