Arhive pe etichete: d2

Arlech & Arlechina – prima zi

Arlech a venit de aici

ARLECHINA:
Mai lasă, domnule, astronomia aia, şi fă ceva mai bun, mai practic, zic.

ARLECH:
Nu-s domn, sunt Arlech. Tu cine eşti, voce? Că eu, pe-aci, prin jur, nu văd nimic.

Arlechina a venit de aici

ARLECHINA:
Sunt Arlechina, vraciule, statuia uitată de nevastă-ta-n budoar…

ARLECH:
Nu-s vraci, iară nevasta… Aleluia. De-un an sunt însurat cu un grimoar.

ARLECHINA:
Şi nu ai vrea să te însori cu mine? Să faci din proţelanul hâd femeie?
Sparge clepsidra şi rosteşte vraja, deschide uşa, ia-mă de pe-alee…

Ritual de trecere

Eu, Arlech, primul pe numele meu, trag azi, de aici, cortina peste prima dimensiune a demenţei.

Vă invit să mă urmaţi, începând de mâine, nouă mai, într-o nouă dimensiune a demenţei – a doua după numărul ei.

Deocamdată vă sfătuiesc să nu uitaţi, niciodată şi nicăieri, că nimic nu e, niciodată şi nicăieri, ceea ce pare a fi!