Arhive pe etichete: convingeri

De loc

Pe alte bloguri ninge, dar la mine plouă,
Ca şi-n oraşul ăsta ce se-ntinde, trist,
Sub vânt, în jurul locului unde exist
Dând zilele cu tine pe din două.

Nu le tăiem de-a lungul, nici de-a latul,
Ne suprapunem timpul, trece-n dublu strat,
Din noapte către zori, spre prânz, spre înserat,
Pas după pas, un ceas fugind de altul.

Dar nu e trist aici la noi, în mijloc;
Ţii adăpost de vânturi şi de ploaie,
Căldura lumii-n jur ni se-ncovoaie,
Şi ştiu că locul nu mi-e rău deloc.

 


La drept vorbind, tristeţea nu îmi place şi, când aşa ceva în vârf de blog îmi zace, e musai, musai!, să îi pun capac cumva mai vesel, de-aia fac ce fac şi încropesc… ceva, oricât de prost, nutrind convingerea că are rost. 😛

Reclame

Hai cu altceva, altundeva (circumstanţială de mod)

În mahalaua
unde plâng uneori clovni,
flora-i bizară,

cresc camelii şui
în umbra castanilor,
unde-s şi lotuşi.

Nu e de mine.
Mai bine plec la mare,
că-mi plac delfinii

de lângă vila
kontelui şi condesei
în canadiană.

Cum plec? Cu trenul.
Îl iau oricând, gratis, din
Gara pentru Noi.

E ultrarapid.
Înghite kilometri
Hap! – instantaneu.

Brânza înjurată

A fost odată ca niciodată (pe vremea când cumpăra lumea, printre altele, brânză de şaişpe) o babă ca toate babele, care a intrat într-o bună zi în prăvălia din sat (dacă nu mă înşel, pe vremea aia îi zicea cooperativă).

A intrat, şi-a lăsat o vreme privirea să hălăduiască printre rafturi şi prin galantare, a oftat, a scos dintr-un fund de buzunar un leu mototolit şi l-a pus pe tejghea.

— Dă-mi, fă Ană, şi mie nişte brânză, i-a zis vânzătoarei.

Femeia tânără, rudă de-a şaptea speţă cu baba, n-a oftat, a început direct să turuie:

— Da’ futu-i ’nafura ei de brânză, cine dracu a mai pomenit să iei de-un leu? Câtă boala să-ţi dau de-un leu?

Baba  a strâns din buze, şi-a strâns leul în pumn, l-a pus la loc în buzunar, s-a răsucit pe călcâie şi-a luat-o spre uşă.

Vânzătoarei i-au căzut ochii pe spatele ei gârbovit şi i s-a făcut milă.

— Ei, hai că-ţi dau, ţaţă Marie. Vin-o-ncoa’.

Baba nu s-a oprit, a întors doar capul şi-a aruncat peste umăr:

— Nţ. Io brânză înjurată nu mănânc.