Muzică veche în… haine noi

Cum vi se par costumele? (Le puteţi studia mai bine aici.)

Credeţi că lui Puccini i-ar fi plăcut?

Reclame

Păcăleală… sau nu

Azi, după ce am zburat prin gară şi pe deasupra cuibului de cuci, am trecut – merde! – pe  lângă plopii castanii fără soţ. Şi m-am gândit că, totuşi, îmi trebuie şi mie un blog zurliu/dement. Pentru că Arlechina e dementă. Şi, dacă e ea, sunt şi eu, adică eu/noi/Gaia – asta e dintr-o carte.

Pe mama clonelor n-o cheamă Gaia. Azi, de Florii (cele din calendarul creştin ortodox), ne-am adus aminte că are nume de floare – în fine, de „plantă înfloritoare”. Se wikizvoneşte că poată numele celui mai variat gen din familia Plantaginaceae, din care fac parte aproximativ 500 de specii.

Deci aici vă vorbeşte eu/noi/genu’, că, na, ce mi-e specie, ce mi-e clonă! 😛
Şi aşa aţi aflat că n, din gaşca n±1, e aproximativ egal cu 500.  (Mărturisesc că, mea culpa, n-am nici 500 de bloguri, nici 500 de identităţi virtuale; şi că nici nu mă simt în stare să le dau naştere vreodată. Până şi pentru eu/noi/G există oareşice limite! Iar G nu vine nici acum de la Gaia, ci de la genu’ sau de la gaşca. Dar poate veni şi de la multe altele. O să mai aleg câte ceva de-aici, când oi avea timp.)

Apropo de timp, îmi fac timp să scriu (când mi se năzare), dar treaba cu răspunsul la comentarii e, pentru mine, adesea stresantă. Dacă vreţi să comentaţi, nu-i bai, atâta vreme cât nu vă simţiţi lezaţi în caz că nu vă răspund. Sau dacă vă trimit următoarele comentarii automat la gunoi (vă ia gaia!) în caz că eu/noi/G simţim că ne-aţi călcat pe sensibila noastră coadă.

Dacă n-aveţi cont wordpress, puteţi comenta folosindu-vă identitatea de pe Google+, Facebook sau Twitter. Dacă n-aveţi nici de-asta – sau nu vreţi să vi-o dezvăluiţi, puteţi comenta sănătoşi pe numeroase alte bloguri.

Acu’ o să v-arăt mutra mea de clonă florală:

Arlechina şi-a ales-o pe asta:

Şi gata – deocamdată.
Pe curând! Sau nu.

De import

Dragul meu Arlech susţine că eu una sunt – cu sau fără pruncul Metilen – femeia care i-a intrat în sânge, dar că, pe motiv că numita Valentine’s Day e o aia, o venetică, o sărbătoare de import, nu-mi poate dedica astăzi decât tot ceva de import, adică fo’ zece înşiruiri de cuvinte sunătoare din coadă, pe care le-a importat de pe foile îngălbenite ale unei agende vechi.

Iar eu, ce să zic? Îi sunt totuşi recunoscătoare că nu le-a suprapus peste poza asta:

… ci peste asta:

clic o ţâră mai sus

 

Zâzanizare

Zicea – pe undeva – papa de la vaticlan că pe bloguri socializăm.

Aşa o fi, numa’ că ne cam dă socializarea în zâzanizare!

Da’ nu, nu vreau să zic că-i rău! E palpitant! Avem  conflict, avem acţiune. Un personaj numit Zâzania nu poate fi decât sufletul intrigii! Ta-daa!

(Bine-a zis cine-a zis că personajele negative merită respect şi consideraţie, căci fără ele poveştile, romanele şi comentariile scenariile ar de-a dreptul… inodore, incolore şi insipide.)

Dai, au ba?

Gestionarul e tot în concediu, dar a trimis întrebări prin sms… sau prin altceva de genu’, sau prin telepatie ( 😛 ), nu contează.

Îi dai sau nu like unui articol scris mişto (în opinia ta) dacă:

  1. face cunoscută o veste rea?
  2. readuce pe tapet (fie şi prin aluzii discrete) un conflict peste care, după părerea ta, ar fi mai sănătos să se aştearnă netulburat praful?
  3. îţi atacă (pe nedrept sau chiar pe bună dreptate) un prieten?
  4. nu eşti de acord cu ideile pe care le exprimă?
  5. te-ai certat cu autorul sau doar ai o părere proastă despre el, ca om?

Lume, lumeee!

Arlech are o colivie de lipsuri. Printre altele, se lungeşte cam mult la vorbă – când ar trebui să facă altceva.

Ca să nu ajungă toată gaşca muritoare de foame din cauza logoreei sale, e la muncă forţată, tocmai a „decolat” într-acolo. Poate s-o-ntoarce în chip de mărţişor. :mrgreen:

Dar v-a lăsat un mesaj explicativo-justificativ – sau viceversa. 😛

Spicuiri

Am spicuit dintr-un dialog:

Am spicuit fiindcă şi eu o ştiu pe Lupu – adică îi am blogul pe lista celor urmărite şi,  din când în când, i-l mai şi citesc. Şi uneori sunt de acord cu ce scrie, alteori nu. Dar nu despre asta e vorba, ci de faptul că, citind bucăţica asta de dialog, mi-am dat brusc seama că n-o ştiu şi ca actriţă şi m-am gândit că e cazul să scap de lacune, aşa că am făcut cercetări, ocazie cu care am dat, mai întâi şi la început, peste asta, de mai jos – oarecum în ton cu numele motanului, aş zice. (Peste primul minut din clip puteţi sări.)

Apoi mai spicuit şi asta – că e cu motanul în parc. 😛

Şi nu se poate spune că mă simt în stare să mă pronunţ în privinţa talentelor actoriceşti ale persoanei în cauză, dar poate vor alţii să se pronunţe. Deşi nu e musai.