15 comentarii la &8222;Prea multă sinceritate = inteligenţă prea puţină ???&8221;

  1. A, deci a fi sincer e o virtute atâta timp cât sinceritatea ta nu-mi strivește globul de cristal în care propria prostie și sensibilitate mă face să trăiesc. Că dacă mi-l spargi fără să-ți dau eu permisiunea, atunci nu mai ești sincer, ești prost, boule care ești tu de măgar!

    Are parțial dreptate, totuși, când spune sau sugerează că a știi să îl iei pe cineva astfel încât spusele tale să-i ajungă la inimă și să aibă efect e o artă.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu pot să te contrazic! 🙂

      Dar sinceritatea e totuşi o dovadă de prostie când îţi taie craca de sub picioare. De exemplu, dacă spargi globul de cristal al şefului/patronului fără să fi câştigat lozul cel mare sau fără să fi găsit mai întâi altceva din care să scoţi bani.

      Apreciază

  2. Eu nu i-as spune prostie. Poate lipsa de tact, de sensibilitate in unele cazuri, de finete in altele, de maniere, lipsit de scrupule si cred ca mai sunt citeva. Dar toate astea te definesc a fi prost? Ma-ndoiesc. Mai degraba nepasator, nesimtit, obraznic, chiar neam prost in unele situatii, indiferent, insensibil, dar nu prost. O spun pentru ca am intilnit oameni destepti care aveau un caracter de tot cacatul.

    Apreciat de 1 persoană

        1. Eu vorbeam, în comentariile de mai sus, despre tăierea crăcii de sub picioare. Când ţi-o păstrezi intactă, stai bine cu instinctul de conservare. Parvenitismul e altă gâscă în altă traistă.

          Apreciază

Lasă un răspuns către klauslol Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.