Pentru posteritate

E foarte adevărat că în apartamentele de bloc din România – cel puţin în alea construite între 1944 şi 1989 – nu există, din câte ştiu eu, bideuri. Dar asta nu înseamnă că e musai să emigrăm ca să vedem unul, altfel decât în poze sau în filme.

Acum aproape 62 de ani, părinţii m-au luat de la maternitate şi m-au adus la domiciliul lor de atunci, adică într-un apartament dintr-o casă bucureşteană din perioada interbelică – sau poate construită chiar înainte de Primul Război Mondial, nu ştiu exact.  Apartamentul avea patru camere şi două băi, şi în fiecare din astea două era câte un bideu (încă mai este). Era/este apartamentul moştenit de soţul uneia dintre mătuşile mele de la părinţii lui. De fapt, moştenise toată casa, dar la parter stătea prima lui familie (fiica, prima soţie şi prima soacră), iar în cel de la etaj preferase să locuiască împreună cu rudele celei de a doua neveste, în locul străinilor pe care i-i băgase pe gât partidul şi guvernul, fiindcă, după normele  atunci în vigoare,  avea prea multe camere pentru două persoane.

Vreau să zic că, în privinţa spălatului la cur, românii au tradiţie – cei puţin ăia pe care nu i-a mutat partidul de tristă amintire la bloc direct de la coada vacii, şi împotriva cărora nu insinuez că aş avea vreun ghimpe (bărbatul meu a copilărit la ţară, şi nu e nici împuţit, nici nesimţit).

Totuşi, ca să fiu sinceră, mă scot din sărite indivizii care continuă să-şi confunde balconul cu ograda lu’ mama mare şi-şi scutură praful de pe ţoale în capul trecătorilor sau al vecinilor de la etajele de jos.  Am chiar vizavi o „gospodină” de-asta, obsedată doar de curăţenia propriului bârlog.  Mi-am propus s-o filmez într-o zi, dar… poate nu merită osteneala.

2 comentarii la &8222;Pentru posteritate&8221;

  1. La Canada si acum bideul e privit ca o inutilitate. Ca o fita. Eu cind mi-am construit casa, am pus bideuri in toate baile. Doar in powder rooms n-am pus. Iar constructorul mai ca nu s-a-nchinat, dar de mirat, s-a mirat foarte.
    Iar cind am discutat la serviciu despre casa care era pe atunci in constructie, un bolovan de canadian a intrebat, cumva retoric, „pai daca te stergi, ce rost are sa te si speli?”
    Cred ca si bideul poate fi considerat un factor al gradului de civilizatie, nu doar consumul de apa, de sapun sau pasta de dinti.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Presupun că tot o fiţă l-au considerat şi ăia care au conceput blocurile pentru „oamenii muncii”. 😆
      Oricum, ai mei s-au bucurat când, după multe peregrinări, au primit apartament la bloc. Fiindcă la mătuşă-mea stăteam într-o cameră de trecere; şi ca să ajungi la baie şi bideu trebuia să treci prin dormitorul altora – ceea ce pe mine nu mă deranja; când am plecat de-acolo încă mai foloseam oliţa. 😀
      Dar mătuşa n-a avut copii, aşa că apartamentul ei a fost mereu pentru mine o a doua casă, unde eram adesea chiar mai răsfăţată decât la mama acasă. 😀

      Apreciază

Spune ce-ai de spus.

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.