Cucii din blogosferă


Explicaţie ulterioară (5 august 2018; 14:20) – pentru cei care au nevoie de aşa ceva:
Acesta este un articol despre acei omentatori pe care îmi place să-i numesc „cucii din blogosferă”. Ca introducere, am folosit un comentariu de-al celui mai antipatic (mie) reprezentant al speciei, care, colac peste pupăză (că tot vorbim despre păsări 😛 😀 ), mai are şi mania versurilor de 2 parale.


Unii redescoperă apa caldă – mă rog, cu oarece erori observabile mai jos, asupra cărora n-am nici timp, nici chef să insist – şi, ca urmare, se cred atât de înţelepţi încât simt nevoia să-şi trâmbiţeze [pseudo]descoperirea, fapt care se agravează când fenomenul implică scremuta concepţie a unor versuri de 2 parale, pe alocuri şchioape* – de exemplu, ca astea:

Sigur,  recunosc că versuri de rahat mai fac şi eu. Dar mă mulţumesc să „împodobesc” cu ele tarlaua mea blogosferică. Pe alte tarlale, cum ar fi vaticlanul, îmi permit să calc în acest scop doar când oaspeţii sunt provocaţi să versăluiască pe seama câte unei imagini sau cu vreo altă ocazie.

Indivizii de teapa celui citat mai sus, care nu binevoiesc să-şi facă (nici măcar gratis!) un blog destinat producţiilor proprii (sau doar dejecţiilor personale), sunt cucii din blogosferă. N-au cuib, depun ouă (adesea gata stricate) în cuiburile altora (şi se mai şi plâng că li se taie dreptul la replică dacă proprietarul se supără în cele din urmă şi le trânteşte uşa în nas – sau sunt compătimiţi de diverşi „buni samariteni”, revoltaţi de nedreptatea căreia i-au căzut victimă ouăle cucului).

Şi celor mai mulţi nu le lipseşte doar blogul, nu vor să-şi asume nici măcar o identitate virtuală, un cont de wordpress în spatele căruia există o adresă de e-mail validă şi un gravatar.  Sau şi-ar putea folosi contul de google+ sau de facebook – existente pentru unii; dar nici măcar atât nu binevoiesc să facă.  ‘Mnealor „o dau anonimă”, zicându-şi ba X, ba Y, ba Z, ba… cum o mai fi.

Da, şi eu îmi zic ba Arlech, ba Arlechina, ba… altcumva; şi Aldus, de exemplu, îşi mai zice şi prietenii lui virtuali ştiu cum; şi or mai fi şi alţii, cu mai multe bloguri, semnate cu diverse pseudonime. Dar pseudonimele (nickname, cognomen, poreclă) se poartă de când lumea şi cel mai adesea se cunosc adevăratele nume ale oamenilor din spatele lor. Anonimatul deplin e masca laşului – nu e masca lui Zorro,  e ciorapul de pe mecla tâlharului  care atacă la adăpostul nopţii. De-aia cucii care nu-şi asumă nici măcar o identitate virtuală n-au ce  căuta pe blogurile mele.


* Constat că versurile şchioape şi de 2 parale au mare succes pe unele bloguri: la cârnatul de like-uri se adaugă comentariile cititorilor extaziaţi de sufletul sensibil şi de profunzimea autorului (în care se afundă broasca până la genunchi).

Reclame

68 de gânduri despre &8222;Cucii din blogosferă&8221;

  1. Nu stiu, zau, la cine faci referire 😆 si nici cine-l idolatrizeaza pe obsedat, 😉 dar dupa cum bine se cunoaste, orice dezaxat sau sarlatan isi are discipolii lui. Nu e nimic nou sub soare.
    Totusi, nu stiu in ce context si unde au fost „publicate” aceste afirmatii versificate izvorite din putul unei minti bolnave. 😉

    Apreciază

      1. Nu ma refeream la versuri, ci la versificator 😉
        Cred ca l-am mai vazut pe Osho la Cudi, nu e prima oara si sunt convins ca va mai aparea, atit el cit si cucul 😆
        Dar dupa cum iti spuneam, dementa atrage si orice dement isi are discipolii lui, fie ca se numeste Osho, Iosif sau Hitler. Evident, pastrind proportiile.

        Apreciază

        1. Eu, Gigli (Papa nu-mi place să-ţi zic, iar Papagigli e prea lung), crezusem că l-ai recunoscut pe versificatorul Iosif, dar nu ştii de unde sunt versurile. Mi se întâmplă uneori şi să înţeleg greşit.

          Apreciază

        1. Am şi eu defectele mele, Cudi. Printre altele, când mi se pune pata pe ceva (în sens pozitiv sau negativ) îmi trece greu. Asta în primul rând.
          În al doilea rând, maniacii şi fanaticii nu mi-au plăcut niciodată. Şi Iosif e mai mult decât atât. Cred că pur şi simplu îi place să intre în rolul maniacului şi al fanaticului, pentru că sunt şi locuri unde comentează relativ normal.
          În al treilea rând, chiar dacă nu mi se adresează direct, are adesea comentarii prin care îi jigneşte pe toţi ceilalţi comentatori ai articolului respectiv.
          „Leacul” ar fi să nu-mi mai bag nasul pe blogurile unde e tolerat, fiindcă, dacă-l văd, nu-l pot ignora. Poate c-o s-o fac şi pe-asta. Oricum cutreieratul prin blogosferă îmi ia prea mult timp.

          Apreciază

          1. Arlech, știi că eu îl consider inofensiv, motiv pentru care nu o să-l blochez. Jignirile lui, dacă sunt, ar putea cel mult să mă facă să pufnesc în râs. Dar nici n-aș vrea ca tu să nu mai intri pe la noi din pricina lui. În fine, singurul meu sfat ar fi să sari peste comentariile lui, dacă te supără într-atât. Pur și simplu să îl ignori.

            Apreciază

            1. Cudi, tu îl consideri inofensiv, eu nu. Nu e obligatoriu să avem aceeaşi părere.
              De jignirile lui pot să râd şi eu, nu-mi piere somnul din pricina lor. Dar asta nu înseamnă că ele nu există, ca dovadă a răutăţii de sub masca mieroasă a personajului; a răutăţii şi a suficienţei.
              De blocat, e normal să blochezi pe cine crezi tu de cuviinţă, ar fi absurd să ţii cont de simpatiile şi antipatiile altora.
              Dar eu sunt curioasă: dacă citesc un articol, citesc şi comentariile (mai ales că la voi se poată, în majoritatea cazurilor, discuţii interesante) şi, dacă m-apuc să citesc comentarii, le citesc pe toate, măcar în diagonală. Iar când îl citesc pe Iosif, fie şi în diagonală, mă enervez.
              Oricum, nu m-am legat de individ (sau individă, ce-o fi) pe blogul vostru. Am spus ce-am avut de spus aici, pe blogul meu obscur (cred că n-am nici măcar 10 cititori), fără să dau nume şi fără linkuri. Am pus link doar într-un comentariu, ca să nu-l las pe Gigli fără răspuns.
              Una peste alta, nu ştiu sigur ce-o să fac pe viitor, în privinţa blogului vostru. Poate-o să citesc doar articolele, fără comentarii, poate o să-l înjur pe Iosif într-un fişier text de pe laptopul meu, poate o să-l fac personaj negativ într-o poveste scrisă (sau nu) doar pentru mine…
              Deocamdată, pe ziua de azi i-am dat deja prea multă atenţie.

              Apreciază

      1. Arlech, Iosif e fan Iosif, punct. Iar noi, toti ceilalti, niste neica nimeni, niste rupti in cur, niste inutili care nu stim de mama noastra si pe care se ofera, nechemat de nimeni, sa ne lumineze. El e Mesia. El e esenta, noi suntem niste aliaje coclite si din acest motiv, neglijabile.
        Tu chiar crezi ca degeama-mi provoaca scirba?

        Apreciază

          1. Mi-e greu sa cred ca toti cei care-l detesta, duc lipsa de discernamint si numai Cudi si sotul il privesc cu obiectivitate.
            Oricum si numai vorbindul i-am acordat mult mai multa atentie decit merita, asa ca ma opresc aici.

            Apreciază

              1. Toleranta stiam ca se manifesta fata de un … cineva care incearca sa-si trateze dementa, nu de un … cineva care refuza sa si-o si admita.
                Dar asta e treaba voastra, nu a mea. Tolerati-l in pace si consens. Singurul lucru care ma nelinisteste e faptul ca desi sunt constient ca cin’ se-asemana, se-aduna, continui sa tin la tine, in mod amical.

                Apreciază

              2. Sentimentul e reciproc, Papa.
                Mi-ești drag tu, mi-e dragă Arlechina, chiar dacă uneori îmi vine să vă strâng de gât. Nici chiar așa, dar îmi spun: „măi, dar căpoși mai pot fi ăștia!”. Mă foiesc, mă învârt și vin iar după voi.

                Apreciază

              3. Cudi, da-mi un exemplu de „caposenie” din partea-mi si-ti promit ca nu voi actiona ca Aldus. Voi recunoaste si daca am fost capos cu tine, imi voi cere si iertare.

                Apreciază

              4. Cudi, şi eu mi-am propus de multe ori să nu mai intru pe blogul vostru, sau cel puţin că nu mai comentez. Şi deocamdată nu mi-a reuşit.
                Dar, vorba lui Gigli, căpoasă de ce sunt? 😀 Fiindcă nu-mi place Iosif? Fiindcă nu mă topesc nici de dragul lui Fire, când începe ea să bată câmpii? Fiindcă uneri nu-s de acord cu tine şi/sau Keth, ci cu Aldus sau Lotus?

                Apreciază

              5. Cudi, „aşa e el/ea”, se poate spune despre oricine. Şi totuşi sunt unii pe care nu-i tolerezi – de exemplu pe ăla mic şi negru şi cu mâna… sub centură.
                Şi ştiu că asta-i un soi de lovitură sub centură din partea mea la adresa ta, dar, stând strâmb şi judecând drept, de ce e Iosif mai tolerabil? Fiindcă e dus cu pluta? Adică dacă un nebun sare la bătaie îl las mă altoiască după bunul lui plac, iar dacă nu e nebun îl altoiesc şi eu?

                Apreciază

              6. Arlech, clinciul cu cel mic și negru e gata, nu port resentimente, am spus ce am gândit la momentul dat, tensiunea s-a consumat, personajul negativ am rămas eu, el nu e blocat, eu am comentat aici chiar dacă am văzut că e și el prezent. Dar ai dreptate: am o reținere în a sări la gâtul celor mai slabi. Dacă e să fie bătaie, prefer cu cineva care poate lovi înapoi cel puțin la fel de tare.

                Apreciază

              7. Dacă o face, îl percep ca și cum ar da cu pana/pistolul cu apă. De asta ziceam că e inofensiv.
                Exemplu de căpoșenie: m-ați încuiat. În clipa asta nu-mi vine nimic în minte s-arăt cu degetul, mie îmi vine să vă îmbrățișez.
                Poate asta cu versurile proaste, că tot se bate moneda? Plus că nu am uitat nici până în zi de azi cum Papa a opărit bunătate de somon în celofan susținând cum că așa se face – în momentul ăsta cred că e singurul lucru ce i-l pot reproșa. 🙂

                Apreciază

              8. Uite cum imi pui tu-n circa lucruri la care nici n-am gindit vreodata. 😆
                Era „Rulada de curcan”, nu somon 😆 si sa stii ca am vazut chef consacrat facind acelasi lucru. Nu stiu cit poate fi de nociv procedeul, dar m-ar mira ca un chef sa-si riste reputatia pentru un celofan. Cu atit mai putin, eu. 😆
                Asa ca nu se pune pentru ca nu s-a demonstrat a fi caposenie 😛

                Apreciază

  2. Nu e poet, dar versurile lui sunt inofensive. Dacă nu-ți iese rima sau tonul nu înseamnă că produci rahat. Produci un paragraf care nu-i chiar poezie. Acesta are o idee la bază, la fel cum și comentariul meu de acum, care nu-i poezie, are o idee la bază. Dacă îl scriam într-o formă pseudo-poetică, era rahat?

    Dacă nu-ți place ceva, poți sări peste. Eu sunt adeptul ignorării. Deși nu văd ce-i urât în niște versuri nereușite. Autorul ar fi criticabil dacă i-ai vedea poezia într-o revistă literară sau într-o carte de poezie. Pe mine nu mă deranjează niște versuri sucite sau nereușite de pe bloguri.

    Apreciază

    1. Poezia e o chestie prea mişto ca să-şi bată joc de ea toţi nebunii. Acuma, când cineva o face pe blogul lui e una, nu i-o bagă nimănui pe gât. Când o face în comentarii, pe blogul altcuiva, e deja nesimţire. Ca şi cum, fără să ai pic de talent, te-ai apuca să pictezi pe pereţii casei altuia.
      Versurile lui Iosif nu sunt inofensive. Lezează simţul estetic. Iar o idee care sună bine când o expui în proză poate căpăta o tentă ridicolă dacă o exprimi în versuri proaste.
      Autorul unei poezii nereuşite e criticabil indiferent unde i-ar apărea poezia. Cu deosebirea că, dacă e într-o revistă sau într-o carte, e criticabil şi editorul revistei sau al cărţii.
      Cât despre ignorare, eu nu pot ignora ce-mi apare sub ochi. Dar pot ajunge să ignor blogul lui X, dacă acolo comentează cu regularitate Y, care mă calcă pe nervi. X şi Y nu vor avea nimic de pierdut la afacerea asta, iar eu voi avea de câştigat.

      Apreciază

      1. Păi tocmai că dacă e într-o carte de poezii se dă drept poezie în timp ce dacă-i pe blogurile noastre, se dă drept joacă și deci tu o privești greșit ca fiind poezie.

        Cândva i-am zis unei profesoare de Română că îmi place dexonline, la care ea mi-a răspuns că e scris de amatori și conține lucruri superficiale și discutabile, gen. Că nu-i un sait de talia unui dicționar autentic. Și sunt de acord, doar că lucrul ăsta e menționat încă de la început, în pagina Despre Noi, unde oamenii spun că sunt voluntari, că nu sunt lingviști, că nu au nicio legătură cu Academia Română, cu care au dorit să colaboreze, dar de la care n-au primit niciun răspuns. Așa că eu îi apreciez pentru ceea ce fac și consider că au pus pe picioare un sait valoros și util, cu condiția să nu îl iei drept ceea ce el nu este. La fel e și cu poeziile noastre. Dacă le privești ca fiind poezii, sigur că unele te zgârie pe timpan, dar autorii lor n-au pretenția că ar fi poeți și le scriu așa, în joacă, ca să se prostească. Perspectivă din care sunt niște chestii amuzante și complet inofensive pentru genul Poezie.

        Despre ignorare, eu știi că i-am ținut partea lui Iosif, dar de citit, îl citesc pe diagonală. Voi, care îl luați în vizor, nu-l puteți ignora, dom’le! 🙂

        Apreciază

        1. Atunci şi ce am scris eu aici despre Iosif e tot joacă, că-i pe blog, deci nu înţeleg de ce veniţi cu reproşuri, obiecţiuni, sugestii şi reclamaţii în loc să vă amuzaţi. 😛

          Apreciază

          1. Păi dacă ai scris articolul la mișto, atunci iartă-mă – n-am știut! 🙂 Pentru că Iosif nu scrie poezii pe bune, având pretenția c-ar fi un poet adevărat și că ce compune el e artă. Dacă nici tu n-ai pretenția că ce ai scris reflectă în mod serios și obiectiv opiniile tale și realitatea, atunci sigur, te-am citit eu greșit și-mi cer scuze. 🙂

            Apreciază

            1. Tu ai zis că tot ce-i pe blog e joacă, spre deosebire de ceea ce e în cărţi.
              Şi hai, gata, du-te să te delectezi cu ideile lui Iosif. Eu mai am şi altceva de făcut decât să mă joc cu tine de-a chichiţele toată noaptea.
              Am înţeles şi am reţinut că nu eşti de acord cu mine. Tu vezi lucrurile într-un fel, eu în altul… Asta e, ce s-o mai lungim.

              Apreciază

              1. Poate nu m-am făcut înțeles. Eu am zis că Iosif nu scrie poeziile pe care le scrie pe bloguri cu pretenția c-ar fi mare poet. Ca atare, ele trebuie privite ca o joacă. Dacă erau într-o revistă, era clar că autorul se raporta la ele ca la niște poezii pe bune – și atunci trebuia taxat.

                Apreciază

          2. Deci atenție: ideile pe care încearcă să le exprime (poetic sau în proză) nu le scrie la mișto. Dar le dă forma de poezie în joacă, fără să aibă pretenția că ar fi poet autentic și că ceea ce iese de sub mâna lui este artă.

            Apreciază

              1. O notă de șase este o reușită pentru elevul de 4 și o oroare pentru elevul de 10. La fel, versurile lui Iosif sunt nașpa dacă le încadrezi la genul proxim poezie și amuzante dacă le privești cu larghețe, ca exerciții de prosteală literară pe bloguri. Iar faptul că altora nu le zgârie urechile denotă că fie ai tu o sensibilitate crescută, fie le privești dintr-o perspectivă greșită.

                Apreciază

      2. Arlech, cu Adus, oricita dreptate ai avea, n-ai. 😆
        Si ca sa ne lamurim si cu ignoratul, nu inteleg cum poti si de ce ai dori sa ignori jignirile gratuite cu care te improasca un alienat mintal? Pentru ca vrei, nu vrei, faci parte din multimea la care se refera si pe care o jigneste fara niciun fel de discernamint sau logica.
        Eu refuz sa ma mai apar in cercurile pe care le frecventeaza nenorocitul si-n care, inca, mai e admis.

        Apreciază

        1. Da, aşa e, cu Aldus n-o scoţi la capăt până nu zici ca el. Altminteri te lungeşti până în pânzele albe – adică până se înnegresc pânzele alea, se rup şi putrezesc. 😀

          Apreciază

        2. E absurd ce zici. Faptul că X și Y îl banează nu înseamnă că Iosif n-o să spună aceleași lucruri pe blogul lui Z și T. Dacă nu-l poți ignora atunci ce faci, începi să-l cauți pe toate blogurile, să vezi ce mai scrie despre grupa de oameni în care te încadrezi și tu? Dacă nu te interesează jignirile lui indirecte de pe blogul lui Z și T, pe care nu-l frecventezi, nu văd de ce te-ar interesa jignirile lui indirecte de pe blogul lui X și Y, pe care intri.

          Apreciază

          1. Te scremi sa-ti dai singur dreptate, desi stii bine ca n-ai.
            Iosif spune aceleasi lucruri despre toti, incluzindu-te pe tine, pe Cudi, pe mine si pe oricine altcineva, numai pe el, nu. Faptul ca intru numai pe blogurile care l-au extirpat nu inseamna ca ca-l ignor, ci ca-l evit. Si cum adica „incepi sa-l cauti”? Cind vezi bine ca-l evit. Ce draci vorbesti si cu cine? Si ce-i balacareala aia de bloguri si litere? Esti beat, cone? C-o putem lasa pe miine.
            Adica eu sunt absurd si el logic! El sau tu, ca nu va mai disting? 😆

            Apreciază

          2. Şi aici ai răstălmăcit. Am spus doar că nu pot ignora ce-mi apare sub ochi – comentariile lui Iosif pe un blog pe care-l citesc cu tot cu comentarii. Prin urmare, ca să nu-mi mai sară în ochi, soluţia e să nu mai intru pe blogul respectiv. Sau, chiar dacă intru, să citesc articolul şi-atât. Să nu mă întorc până când n-am de citit un alt articol. Sunt bloguri pe care oricum. din lipsă de timp, le tratez aşa: citesc articolele fără să comentez şi fără să-mi arunc ochii pe comentarii. Las doar un „like” , dacă articolul mi-a plăcut şi dacă blogul acceptă like-uri.
            De unde-ai tras tu concluzia c-aş fi în stare să-l caut pe Iosif pe toate blogurile? (Nu aştept răspuns, e doar o aşa-numită întrebare retorică.)

            Apreciază

              1. Da, văd că această stratificare a comentariilor pe mai multe niveluri poate fi năucitoare când apar mai multe comentarii simultan iar eu sunt cu un ochi aici şi cu unul la altceva. Aşa că o să urmez exemplul [blogului] tău şi o să revin stilul iniţial al blogurilor, cu comentarii pe un singur nivel. E mult mai simplu să vezi care sunt ultimele comentarii şi fiecare spune cu cine vorbeşte,

                Apreciază

              2. Totuşi nu mai pot face schimbarea asta, fiindcă din comentariile existente în acest moment nu se mai înţelege nimic, se amestecă de le ia benga.
                Mai binele e duşmanul binelui. Nu schimb nimic.

                Apreciază

              3. Păi deja lumea se încurcă în ele, că atât tu cât și Papa ați crezut că replica mea era pentru tine. Și mie mi-e uneori dificil să le urmăresc, dacă sunt multe. Și cine mai citește comentariile unor articole de acum două luni? Rătăciți din Google, care ajung pe căutări de tipul „ce culoare au cucii”? Mai bine să ți le pui în ordine de acum înainte. Dar tu știi, că e blogul tău.

                Din punctul meu de vedere, ideal este pe maxim două niveluri.

                Apreciat de 1 persoană

    2. Aldusescule, tu ai felul tau particular de-a interpreta sau mai bine spus, de-a contorsiona semnificatiile. Era vorba de individ si emanatiile lui, la modul general, nu neaparat de versificatia respectiva, care oricum nu sare din tiparul obisnuit. Orice interventie a acestei mizerii umane e premeditata si menita sa va demonstreze cit ii sunteti de inferiori, voi, cei cu doar sase simturi. Bleah!

      Apreciază

      1. Apăi nici n-aș putea avea felul tău particular de-a contorsiona sensurile. 🙂 Și nu, nu era vorba despre emanațiile lui în general, așa cum afirmi, ci despre emanațiile lui în versuri. Recitește articolul.

        Apreciază

        1. Reciteşte tu, Aldus. Am am spus că versificaţia scremută agravează fenomenul – adică emanaţiile de genul celor puse de indivizi gen Iosif pe blogurile altora, aşa cum îşi pune cucul ouăle în cuiburile altor păsări.

          Apreciază

          1. Am recitit. Ai scris aia la început ca introducere, după care ai punctat următoarele:

            – versuri slabe;

            – faptul că nu-și fac(e) blog propriu pentru ele, ci le postează pe pereții altora; comparație cu tine, care nu scrii poezii la alții decât cu invitație;

            – faptul că nu-și asumă o identitate, fie și virtuală.

            Ai dat și un citat, care-i poezia respectivă. Alte referințe concrete nu ai și despre altceva n-am văzut să fi scris.

            Nu știu exact ce ai avut tu în cap când ai scris articolul, dar de scris, ai scris în principal despre poezii ratate, pe blogurile altora și sub anonimat. Că și eu dacă mă apuc să scriu că țânțarul e o gâză, după care descriu din ce-i alcătuit și cum îl poți combate, se cheamă că am scris un articol despre țânțar, nu despre gâze. Sau îmi scapă ceva?

            Apreciază

            1. Treaba cu identitatea şi cu inexistenţa blogului personal e valabilă pentru toate emanaţiile, cum le zice Gigli, nu doar pentru versuri. Dar ţie îţi place să te faci că nu pricepi, ştiu.

              Apreciază

        2. Nu coane, tu esti singurul responsabil cu contorsionarile. Ce dracu sa-ti fac sa-ntelegi o formulare simpla si usor de interpretat?
          „ca urmare, se cred atât de înţelepţi încât simt nevoia să-şi trâmbiţeze [pseudo]descoperirea, ” asta-i la modul general si ca o agravanta „fapt care se agravează când fenomenul implică scremuta concepţie a unor versuri de 2 parale”

          Apreciat de 1 persoană

          1. Da, bre, dar un articol cu 1% referire la pești și 99% referire la somoni nu-i un articol despre pești – pentru că ai găsit tu acea referire la ei. Ci despre somoni. Capisci? Voi probabil aveți în minte articole din trecut, în care îl porcăiați pe Iosif. Poate la voi e un serial. Eu m-am referit strict la ce-am citit mai sus. Da’ poate sunt eu defect.

            Apreciază

  3. Mie Iosif mi se pare o sursa de umor involuntar. Si cand n-am ce face recunosc spasit ca imi place sa-i trag care un sut in tomberon sa-l fac sa chelalaie. Exact asa imi placea sa torturez de cand eram pusti si pe popi care-mi ieseau in cale si incercau sa ma atraga cu idealurile crestinismului. Imi dau seama ca nu-i tocmai un comportament glorios, da’ mi-l ingadui :D.
    Altfel parerea mea e ca omul n-are catusi de putin scuza ca e nebun. Face pe nebunul, dar de fapt e un banal troll de blog. Cred ca e plictisit si ca joaca teatrul asta special ca sa obtina efecte. Exact ca exhibitionistii. Traieste din scarba, nervii si iritarea pe care o cauzeaza cititorilor. Eu pe astia ii trollez inapoi. Dau pana chiraie.
    Treaba cu ignoratul, din punctul meu de vedere, se aplica comentatorilor prostanaci, trollilor cand sunt pe blogul propriu si, punctual, alora care-si dau cu parerea despre ceva ce n-au idee. Astia merita sa le acorzi favoarea unui ignor. Trolli trebuie tavaliti.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, exact. Nu e nebun, o face pe nebunul. Afirmaţiile lui sunt ridicole/ilare, frazele sunt de multe ori lipsite de sens, etc. Şi e cum spui, trăieşte din scârba, nervii şi enervarea cititorilor, profitând de toleranţa celor gen Cudi, care-l acceptă şi-l mai şi mângâie pe creştet. Şi nu ştiu dacă-şi mai dă pe undeva în petic chiar atât de tare cum face la ea şi cum făcea la Renata, care până la urmă l-a banat, scandalizându-i pe ocrotitorii lui (au spus că l-a lăsat pe inofensivul de el fără drept la replică. 😉 )

      Apreciază

      1. Pai dreptul la replica sa castiga, nu-i de la sine inteles. Un blog nu e forum. Cat despre toleranta, uneori e haios sa ai in menajerie un troll de blog, dar riscul e ca-ti sperie/scarbeste cititorii. Pe de alta parte daca toti ar face misto crunt de el s-ar cara singur in ceva timp. Asisderea cu toti cucii. Altfel sunt de acord cu subiectul de baza si anume ca astia care nu semneaza constant cu acelasi pseudonim si intra doar sa-ti scrie un rahat sau critica la adapostul anonimatului sunt doar niste parliti care n-ar indrazni sa zica nici in pas fata in fata.

        Apreciat de 1 persoană

        1. Sunt de acord cu tot ce-ai spus.
          Dar degeaba fac alţi comentatori mişto de troll, dacă posesorii blogului (aici mă refer la Cudi şi Ketherius, nu vorbesc la modul general) îi iau întotdeauna apărarea.
          În fine, e blogul lor şi au tot dreptul să-şi favorizeze comentatorii preferaţi. Aşa cum am şi eu dreptul să nu ignor specimenele de genul lui i să-mi spun părerea despre ele pe blogul meu.

          Apreciază

Spune ce-ai de spus.

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.