Dialog

Arlechina: De ce stau bărbaţii deştepţi de vorbă cu femeile proaste?

Arlech: Nu ştiu.

Arlechina: Nu ştii pentru că nu eşti deştept.

Arlech: Sau pentru că eu nu stau de vorbă cu femeile proaste.

Arlechina: Dar stai de vorbă cu mine.

Arlech: Tu nu eşti proastă.

Arlechina: Dar tu mă crezi proastă.

Arlech: De ce crezi că te cred eu proastă?

Arlechina: Pentru că eşti prost.

Arlech: Adică eu sunt prost şi tu eşti deşteaptă?

Arlechina: Evident că tu eşti prost şi eu sunt deşteaptă.

Arlech: Atunci de ce stau femeile deştepte de vorbă cu bărbaţii proşti?

Arlechina: Pentru că toţi bărbaţii îndrăgostiţi sunt proşti.

Arlech: Adică eu sunt prost fiindcă sunt îndrăgostit?

Arlechina: Nu, tu eşti prost fiindcă eşti prost.

Arlech: Atunci de ce stai tu de vorbă cu mine?

Arlechina: Pentru că sunt îndrăgostită.

Arlech: De mine?

Arlechina: Nu. De vorbele mele.

Arlech: Atunci de ce nu vorbeşti singură?

Arlechina: Pentru că e fascinant să vorbeşti cu proştii. Inteligenţa e limitată, dar prostia n-are limite!

Arlech: Atunci ştii de ce stau bărbaţii deştepţi de vorbă cu femeile proaste.

Arlechina: ?!

Arlech: Pentru că e fascinant să vorbeşti cu…

Alechina: Cu proştii, prostule, nu cu proastele!

Arlech: Numai prostia proştilor n-are limite, a proastelor are?

Arlechina: Da, fiindcă ştiu cum să enerveze femeile deştepte.

Arlech: Atunci ştii de ce stau bărbaţii deştepţi de vorbă cu femeile proaste.

Arlechina: ?!

Arlech: Pentru că pe ei femeile proaste nu ştiu cum să-i enerveze.

Alechina: De unde ştii?

Arlech: Nu ştiu. Trag concluzii.

Arlechina: Ce concluzii?

Arlech: Că, dacă i-ar enerva femeile proaste, bărbaţilor deştepţi nu le-ar plăcea să stea de vorbă cu ele.

Arlechina: Păi tu de unde ştii că le place să stea de vorbă cu ele?

Arlech: Păi nu m-ai întrebat tu de ce le place bărbaţilor deştepţi să stea de vorbă cu femeile proaste?

Arlechina: A fost o întrebare, nu o afirmaţie.

Arlech: Păi ce rost are să-ntrebi de ce se-ntâmplă ceva care nu se întâmplă?

Arlechina: Poate mi s-a părut că se întâmplă.

Arlech: Atunci trebuia să pui altă întrebare.

Arlechina: Care?

Arlech: „Mi se pare mie, sau bărbaţilor deştepţi chiar le place să stea de vorbă cu femeile proaste?”

Arlechina: Şi la asta ce-ai fi răspuns?

Arlech: Nu ştiu.

Arlechina: Nu ştii ce-ai fi răspuns?

Arlech: Răspunsul ar fi fost „nu ştiu”.

Arlechina: Păi, dacă tot primeam acelaşi răspuns, ce rost avea să-ţi pun altă întrebare?

Arlech: Eşti ţicnită, sau ţii să mă enervezi?

Arlechina: Păi vezi că  femeile proaste îi enervează pe bărbaţii deştepţi?

Arlech:  Ai spus că tu nu eşti proastă.

Arlechina: Am căzut de acord că tu mă crezi proastă.

Arlech: Am căzut din lac în puţ.

Arlechina: ?!

Arlech: Batem apa-n piuă.

Arlechina: Ai spus că am căzut în puţ, nu în piuă.

Arlech: A fost o…. metaforă.

Arlechina: Dacă spui „a fost”, înseamnă că nu mai este.

Arlech: „A fost” e… un fel de a spune… Aşa se spune.

Arlechina: Ce?

Arlech: Că eşti proastă!

Arlechina: Păi vezi că mă crezi proastă?

Arlech: Ooof… Am spus-o la nervi.

Arlechina: Păi vezi că te enervez?

Arlech: Mă enervezi fiindcă o faci pe proasta.

Arlechina: De ce crezi că i-ar plăcea unei femei deştepte s-o facă pe proasta?

Arlech: Fiindcă îşi închipuie că bărbaţilor deştepţi le place să stea de vorbă cu femeile proaste.

Arlechina: Şi nu e adevărat?

Arlech: Nu ştiu.

Arlechina: Ooof… Acelaşi răspuns! Batem apa-n piuă!

Arlech: Păi asta am spus şi eu.

Arlechina: Ai spus că am căzut în puţ.

Arlech: Am spus că am căzut în puţ fiindcă batem apa-n piuă.

Arlechina: Am fost cu piua-n lac?

Arlech: ?!

Arlechina: Ai spus că am căzut din lac în puţ.

Arlech (către cititori): O scoate cineva pe asta din puţ, ca să nu mor cu ea de gât?

Metilen Arlechevici Androgin (ăsta mereu miorlăie neîntrebat!): Aş scoate-o eu, da-s neam de mâţă şi nu-mi place apa. Şi trebuie să muriţi amândoi ca să moştenesc blogul, că asta mi-ar plăcea! (După o pauză de vreo două ore): Şi deja aţi vorbit voi doi prea mult aici, aşa că profit de ocazie c-am pus laba pe cheie şi-nchid comentariile! 😛

Reclame