Non piangere liu! 😆
Nu m-ar mira ca peste putin timp sa se scuipe, sa se pise si chiar sa-l vad pe Rodolfo arzind-o pe Mimi pe patul de moarte.
Dar sa nu ma intelegi gresit, imi plac titele, cum probabil i-ar fi placut si lui Puccini, chiar si vopsite, dar in situatia de fata as prefera:
Nu te înţeleg greşit.
Şi eu bănuiesc că lui Puccini (ca oricărui bărbat normal) i-ar fi plăcut ţâţele, dar nu şi drept „costume”, la punerea în scenă a operei sale.
Am văzut (de obicei parţial), pe acelaşi site, mai multe spectacole de operă recente. Ţâţele se poartă la vedere (apar, de exemplu, şi în „Carmen”) şi costumele de epocă (din epoca în care care se petrece acţunea) sunt de multe ori înlocuite cu vestimentaţia modernă. Mi se pare total aiurea în ambele cazuri, un soi de bătaie de joc. 😦
Titele nu sunt „costum”. Costumul e vopseaua 😆
In acceptiunea mea, o punere in scena … socanta, ca asta, are ca scop distragerea atentiei de la o interpretare mediocra. Altfel nici eu nu-i inteleg sensul. Sau poate ca regizorul provine de la unul din cabaretele si barurile de noapte pariziene. Asta stie, asta face. 😆 Totusi, mie mai socant decit „costumatia” mi se par uralele de final. Ce fel de public o fi ala? Probabil ca sunt veniti direct de la stadion. Sau o fi fost un spectacol pentru melomanii onanisti. 😆
Ai dreptate, ţâţele nu-s costum. De-aia am şi pus cuvântul în ghilimele.
N-am derulat până la sfârşit, la urale. (Dar o s-o fac imediat. 😀 )
Habar n-am ce-i de capul regizorului şi ce-a urmărit. Trist e că punerile în scenă şocante par să se înmulţească, pe scene din diverse oraşe ale lumii. Sau site-ul ăla o fi pentru onanişti şi alege tot ce e punere în scenă şocantă. 😉
Era să zic că grotesc, dar nu poți cunoaște cu adevărat ceva până nu-l experimentezi sau studiezi în profunzime. Iar eu n-am chef să urmăresc acum opereta lor. Există șanse ca arta să se poată manifesta în moduri mai ciudate. Dar cel puțin în aparență, e anti-artă.
„Grotesc” e cuvântul potrivit. Cel puţin pentru prima impresie a spectatorului, indiferent dacă a mai văzut sau nu opera.
Poate că regizorul a vrut să transmită un mesaj în plus, dar, chiar şi aşa, părerea mea e că şi-a acordat libertăţi nepermise. „Turandot” e o poveste care se petrece în China şi mi se pare normal/logic ca decorurile şi costumele să reflecte asta.
Curat grotesc! Cu totul altul ar fi fost calificativul daca ar fi bagat-o pe Isola Jones, ca-n careul de asi din Rigoletto, alaturi de Pavarotti, Suntherland si Nucci 😉
EU/NOI/GAŞCA 
c…ostume?…?
sorry, Arlech, dar mă depaseste conceptul:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acele costume din ață argintie și un marker roșu! :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Plus cea mai substanţială ( 😆 ) parte, Cudi, chestia pe post de frunză de care i-am spus Delfinaşului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aş fi pus costume în ghilimele, Delfinaşule, dar m-am gândit că, deh, poartă totuşi ceva gen frunză – costumul preferat de Adam şi Eva. 😆
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Non piangere liu! 😆
Nu m-ar mira ca peste putin timp sa se scuipe, sa se pise si chiar sa-l vad pe Rodolfo arzind-o pe Mimi pe patul de moarte.
Dar sa nu ma intelegi gresit, imi plac titele, cum probabil i-ar fi placut si lui Puccini, chiar si vopsite, dar in situatia de fata as prefera:
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu te înţeleg greşit.
Şi eu bănuiesc că lui Puccini (ca oricărui bărbat normal) i-ar fi plăcut ţâţele, dar nu şi drept „costume”, la punerea în scenă a operei sale.
Am văzut (de obicei parţial), pe acelaşi site, mai multe spectacole de operă recente. Ţâţele se poartă la vedere (apar, de exemplu, şi în „Carmen”) şi costumele de epocă (din epoca în care care se petrece acţunea) sunt de multe ori înlocuite cu vestimentaţia modernă. Mi se pare total aiurea în ambele cazuri, un soi de bătaie de joc. 😦
ApreciazăApreciază
Titele nu sunt „costum”. Costumul e vopseaua 😆
In acceptiunea mea, o punere in scena … socanta, ca asta, are ca scop distragerea atentiei de la o interpretare mediocra. Altfel nici eu nu-i inteleg sensul. Sau poate ca regizorul provine de la unul din cabaretele si barurile de noapte pariziene. Asta stie, asta face. 😆 Totusi, mie mai socant decit „costumatia” mi se par uralele de final. Ce fel de public o fi ala? Probabil ca sunt veniti direct de la stadion. Sau o fi fost un spectacol pentru melomanii onanisti. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate, ţâţele nu-s costum. De-aia am şi pus cuvântul în ghilimele.
N-am derulat până la sfârşit, la urale. (Dar o s-o fac imediat. 😀 )
Habar n-am ce-i de capul regizorului şi ce-a urmărit. Trist e că punerile în scenă şocante par să se înmulţească, pe scene din diverse oraşe ale lumii. Sau site-ul ăla o fi pentru onanişti şi alege tot ce e punere în scenă şocantă. 😉
ApreciazăApreciază
Era să zic că grotesc, dar nu poți cunoaște cu adevărat ceva până nu-l experimentezi sau studiezi în profunzime. Iar eu n-am chef să urmăresc acum opereta lor. Există șanse ca arta să se poată manifesta în moduri mai ciudate. Dar cel puțin în aparență, e anti-artă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Grotesc” e cuvântul potrivit. Cel puţin pentru prima impresie a spectatorului, indiferent dacă a mai văzut sau nu opera.
Poate că regizorul a vrut să transmită un mesaj în plus, dar, chiar şi aşa, părerea mea e că şi-a acordat libertăţi nepermise. „Turandot” e o poveste care se petrece în China şi mi se pare normal/logic ca decorurile şi costumele să reflecte asta.
ApreciazăApreciază
Curat grotesc! Cu totul altul ar fi fost calificativul daca ar fi bagat-o pe Isola Jones, ca-n careul de asi din Rigoletto, alaturi de Pavarotti, Suntherland si Nucci 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană