Nu „pentru că”, ci „cu toate că”

Ba da, dragostea are nevoie de nemernici. Dacă iubeşti un nemernic (o nemernică), se cheamă că-l (c-o) iubeşti cu adevărat. Căci dragostea nu se dă la schimb, nu iubeşti un om pentru că…, îl iubeşti cu toate că… (Aici l-am citat pe tata.)

De exemplu, eu o iubesc cu siguranţă pe nemernica de arlechină, care s-a-ntors la mine cu un plod albastru

Anunțuri

21 de gânduri despre &8222;Nu „pentru că”, ci „cu toate că”&8221;

  1. Dupa parerea mea e o prostie sa spui ca dragostea ar avea nevoie de ceva sau cineva. Tot asa cum si afirmatia ca nemernicii n-au nevoie de iubire mi se pare aberanta, cu atit mai mult cu cit ar trebui sa fii sau sa te invirti printre nemernici pentru a le cunoaste nevoile.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Da, ai dreptate, e impropriu spus că dragostea are nevoie de nemernici. Am vrut doar să contrazic afirmaţia citată.
      Poţi iubi pe oricine. Intri în săptămâna chioară (nu-i zice degeaba aşa) şi ţi se pune pata pe cine se nimereşte.
      Plus că nimeni nu poate fi nici 100% nemernic, nici 100% cumsecade/fără cusur.
      Şi nu văd de ce n-ar avea nemernicii nevoie de dragoste. Sunt tot oameni şi ei. Când n-ai parte de dragoste te înrăieşti, de acreşti, te îndrepţi spre nemernicie. În schimb, pe unii dragostea îi poate scăpa, uneori, măcar de o mică parte din nemernicie.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Arlech,
        Este exact asa cum spui. Dupa cum am mai spus-o, n-am auzit de vreun cineva care sa fie mai bun pentru ca iubeste. Am intilnit, in schimb, oameni care desi iubeau, devenisera imposibili. Se pare ca lipsa reciprocitatii iubirii te poate transforma in nemernic, criminal sau in orice altceva. 😉 As spune ca iubirea poate avea un efect benefic doar daca-i impartasita, restul sunt bla-bla-uri care suna frumos, nimic de zis, dar sunt rupte de realitate, lipsite de valoare.

        Apreciat de 2 persoane

  2. Un neamț, Baumgarten, analizeaza ficțiunile poetice folosind aceleaşi principii ontologice care intemeiază realitatea sensibila a cosmosului: relație, ordine, coerență internă. Şi ajunge la concluzia că în lumea poeților acestea principii intemeiaza un nou tip de realitate, al cărei adevăr nu se mai evaluează prin corespondență cu lucrurile, ci constă în coeziunea predicatelor ce pot fi atribuite lucrurilor. O coeziune concepută la nivel senzitiv. O astfel de percepție produce o aparență de realitate. Neamțul îi atribuie acesteia ființă şi statut de fenomen. Şi este reglată de analogul rațiunii. Ăsta conduce operațiile cognitive estetice. Unele persoane nu poseda chestia asta 🙂 şi în loc să spună că o afirmație e falsă sau adevărata, o încadrează la categoria „prostie”, categorie inexistenta in disciplina „Logica” 🙂
    Arlech, a fost o divagație pentru o duminică cu soare, mă bucur că ai înțeles perfect ce-am vrut să spun.

    Apreciază

    1. Arlech e ca un câine, sau, mai degrabă, ca o pisică: înţelege întordeauna perfect, dar nu e întotdeauna de părere că merită să reacţioneze.

      În altă ordine de idei, îţi mulţumim pentru vizita matinală. Cât despre soare – aici e încolţit. Se-adună nori dinspre miazănoapte.

      Apreciază

      1. Câinele acesta învățat a încetat să se apere./ Câinele acesta învățat are o cu totul altă părere/ despre exploziile întârziate din carne și sânge./ Va fi găsit vinovat câinele acesta/ care îți stă în ceafă/ și nu moare singur,/ nu moare singur.”

        Apreciat de 2 persoane

          1. „Motan m-aş fi dorit să fiu
            cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
            cu gheare şi musteţe lungi,
            c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

            La ora când târâş-grăpiş
            zăpada nopţii se adună
            eu, cocoţat pe-acoperiş,
            să urlu a pustiu la lună.

            Şi-atuncea, şapte gospodine
            să dea cu bolovani în mine
            şi să mă-njure surd, de Domnul,
            că le-am stricat, urlând, tot somnul.

            De sus, din vârful săptămânii,
            să le rânjesc urlat, scârbos:
            iubesc doar locul nu stăpânii,
            precum fac câinii pentr-un os.

            Şi iarăşi şapte gospodine
            să dea cu bolovani în mine,
            iar eu să urlu, urlu-ntruna
            atât cât n-o apune luna.

            Motan m-aş fi dorit să fiu
            cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
            cu gheare şi musteţe lungi
            c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

            Când zorii ziua o deznoadă
            să mă tot duc, să mă tot duc
            şi tinicheaua prinsă-n coadă
            s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

            Jegos şi obosit, apoi,
            cu maţele în liturghie,
            să mă adun, să mă-ncovoi
            prin albiturile-n frânghie.

            Ca-n faţa unui şobolan
            spinarea să mi-o fac colan
            să scuip, să scuip şi-n urmă iar
            hai-hui să plec pe străzi, hoinar.

            Pisicile de prin vecini
            să le gonesc pe la pricini,
            să-mi fete fiecare-un pui
            c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

            Iar când o fi uitat să mor
            la cârciuma din mahala
            sorbită-n calea pumnilor
            posircă acră viu să stea.

            „Hei… viaţă, viaţă… ieşi din cort
            hai, pune-mi-te iar pe danţ…
            te uită… zace colo-n şanţ
            motanul mort, motanul mort…”

            Apreciat de 1 persoană

              1. My Cats

                I know. I know.
                they are limited, have different
                needs and
                concerns.

                but I watch and learn from them.
                I like the little they know,
                which is so
                much.

                they complain but never
                worry,
                they walk with a surprising dignity.
                they sleep with a direct simplicity that
                humans just can’t
                understand.

                their eyes are more
                beautiful than our eyes.
                and they can sleep 20 hours
                a day
                without
                hesitation or
                remorse.

                when I am feeling
                low
                all I have to do is
                watch my cats
                and my
                courage
                returns.

                I study these
                creatures.

                they are my
                teachers.

                Charles Bukowski.

                Apreciat de 1 persoană

    2. Dar ce vad? Castanul ma contreaza. Dar nu direct, cum ar fi elegant, ci cu manta. Dar na, unii iti vorbesc, altii te vorbesc. Totusi, bine ca te-am citit, c-ai fi ramas cu logica-n aer si nesatisfacut.
      Sugestia mea e ca mai intii sa citesti atent comentariul meu si daca nu-l intelegi, sa-ntrebi. Abea dupa aceea te poti lansa in divagatii.
      Pe scurt, „prostia” respectiva nu se referea la continutul acelui comentariu si nici la cel care l-a lansat. Se referea la lansarea lui. Continutul comentariului e eronat sau impropriu, cum spune Arlechina, ca n-are cum sa fie prost. Pe de alta parte, desteptii mai fac, din cind in cind, si prostii. Asta nu-i face prosti. Un exemplu concret si care tocmai mi-a venit in minte, in mod cu totul intimplator, e comentariul tau. 😆
      Castane, ma bucur c-ai inteles perfect ce-am spus.

      Apreciat de 1 persoană

Spune ce-ai de spus.

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s