Dai, au ba?

Gestionarul e tot în concediu, dar a trimis întrebări prin sms… sau prin altceva de genu’, sau prin telepatie ( 😛 ), nu contează.

Îi dai sau nu like unui articol scris mişto (în opinia ta) dacă:

  1. face cunoscută o veste rea?
  2. readuce pe tapet (fie şi prin aluzii discrete) un conflict peste care, după părerea ta, ar fi mai sănătos să se aştearnă netulburat praful?
  3. îţi atacă (pe nedrept sau chiar pe bună dreptate) un prieten?
  4. nu eşti de acord cu ideile pe care le exprimă?
  5. te-ai certat cu autorul sau doar ai o părere proastă despre el, ca om?

17 comentarii la &8222;Dai, au ba?&8221;

  1. Eu nu dau „like” indiferent daca I like it or not. Daca am ceva de spus, spun, ca d-asta nu-s ciinele lui Pavlov. Ca daca eram, as fi invatat sa apas pe „like” ca sa-mi iau papa. Dar cum eu sunt Papa, nu se face sa fac si pe ciinele 😆

    Apreciază

    1. Eu dau.
      Pentru că se întâmplă să-mi placă, dar să nu găsesc pe moment de spus nimic mai mult decât „mi-a plăcut”. Sau pentru că numai pentru atât am timp, că, dacă m-apuc să comentez şi autorul blogului îmi răspunde, s-ar putea să simt nevoia să mai zic ceva.
      Prefer să citesc mai multe articole le care să le like-uiesc.
      Şi nici nu mă deranjează dacă citeşte cineva ce scriu eu şi-mi lasă doar un „like”, nu şi un comentariu. Ba chiar prefer un like decât un comentariu de genul: „Ce frumos ai scris / Că bine zici / Câtă dreptate ai. Te îmbrăţişez cu drag”, la care trebuie să mă simt să mai şi răspund.
      Şi nu-mi plac blogurile care n-au butonul „like”, fiindcă trebuie musai să las eu vreo tâmpenie de comentariu dacă vreau să se ştie c-am trecut pe-acolo şi mi-a plăcut ce-am citit.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Ai si tu dreptatea ta, de arlechina 😉 dar eu prefer comentariul, ca d-aia-i spune socializare, sa ne socializam pe noi. Adica, dupa cum spuneam cindva, nu am nimic impotriva like-urilor, ba din contra, dar sa fie impodobite si cu cite un comentariu. Ca raspunzi pe moment sau mai tirziu, e de inteles, ca doar nu traim cu ecranu-n ochi si tastele-n mina.

        Apreciază

        1. Nu-i spune socializare, îi spune blog. 😉 Pentru socializare sunt facebook-ul şi alte alea. 😛
          Dacă las pe mai târziu – adică pe mâine, mi se întâmplă să uit să răspund. Şi, dacă descopăr peste o lună sau mai mult un comentariu la care n-am răspuns, nu prea mai are haz să mă ostenesc – sau cel puţin aşa mi se pare. 🙂

          Apreciază

            1. Viceversa! Socializăm, deşi nu-i de socializare! 😛 😀
              Ca dovadă că blogul nu-i de socializare, dacă nu vrei comentarii, poţi să alegi opţiunea fără comentarii (şi chiar ştiu vreo două bloguri pe care nu se poate comenta).
              Da, trec zile fără să deschid blogul. Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, dacă răsfoieşti blogul ăsta, o să vezi că sunt zile în care nici n-am scris articole, nici n-am răspuns la comentarii.
              Dar intru în fiecare zi pe facebook, măcar ca să citesc ce mai debitează alţii. E mai mişto decât s-ascult sau să citesc ştiri, aflu de-acolo imediat ce se întâmplă ceva cât de cât ieşit din comun.

              Apreciază

  2. Eu dau uneori like pentru modul cum e scris un text sau intenția autorului. Dar pe bloguri mai ales prefer să înlocuiesc like-ul cu un comentariu. Altfel, poate fi redundant să-i dai like unui om care aproape tot timpul scrie bine. E ca și cum i-ai spune permanent soției tale că o iubești.

    Apreciază

    1. Şi eu dau de multe ori „like” pt. modul în care e scris sau pt. intenţie. Dar întrebările de mai sus apărut după ce am citit articolul către care duce linkul. Pentru modul în care e scris aş fi dat „like” din toată inima, dar cum să dau „like” când mi se anunţă moartea unui om?
      Să-i dau „like” unui om care tot timpul scrie bine nu mi se pare redundant. E un semn că l-am citit, deşi n-am avut timp să comentez (sau n-am găsit nimic inteligent de spus), ca şi cum i-aş face cu mâna de pe trotuarul de vizavi când, din anumite motive, n-am timp sau nu pot să traversez.

      Apreciază

  3. Eu dau like atunci când îmi place textul sau subiectul dar sunt în criză de timp sau de cuvinte. Niciodată când articolul anunță ceva trist. Atunci prefer să scriu un comentariu. Dacă îmi vine unul.

    Uneori, când primesc un trenuleț de like-uri și unele sunt de la cititori absolut necunoscuți, mă duc pe blogurile necunoscuților.
    Câteodată – dezamăgire. Dar uneori descopăr un blog care merită citit.
    Ce mă enervează: reciprocitatea ipocrită. Sunt bloguri pe care dacă dai un like, primești automat un like la ultimul tău text. Dacă faci un comentariu, primești un comentariu și-o urare. Oameni care funcționează ca_cățelul lui Pavlov.
    Există oameni care te includ în cercul lor de prieteni și din clipa aia îți dau un like și dacă transcrii un râgâit. Pe urmă, dacă se supără pe tine, poți să scrii un text de calibrul lui Llosa: nu vei mai pupa like! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  4. După bruma mea de cunoștințe în ce privește limba engleză, like înseamnă că-mi place. Normal că nu pot, sau nu este corect să apăs acel buton dacă este vorba de viața, sau mai degrabă de dispariția vieții unui om.
    Cândva, din cu totul alte considerente, propuneam, retoric, înființarea și a altor butoane, cum ar fi cel de „am citit”. Un astfel de buton ar fi mult mai nimerit într-o serie de situații.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Dacă articolul anunță ceva trist, nu dau like. Dar sunt atâtea situații când, deși nu anunță nimic trist, acel „like” rămâne inadecvat. Cum spunea și Mugur mai sus, înființarea altor butoane sau redenumirea actualului ne-ar scoate din unele încurcături, atunci când vrem să ne arătăm aprecierea față de un articol ori să bifăm o reacție.

    Apreciat de 1 persoană

Spune ce-ai de spus.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.