Trackback-urile nu se trimit tot timpul. Când nu se trimit, de vină e blogul care nu le trimite. Iar mai la modul general, de vină e WordPress-ul, care nu-i perfect. E o problemă veche asta, uneori trebuie să daci update de mai multe ori ca să îți apară că s-au trimis toate.
Am constatat şi eu asta. Pe vremuri insistam până apăreau ping-urile (ocazie cu care am observat că uneori apar cu întârziere), dar acum las la voia întâmplării, nu mai verific. Sau, chiar dacă verific, nu mă agit dacă nu apar.
Niciodată nu se aude numai focul din sobă, pe care mie îmi place să-l urmăresc aruncând scântei la fiecare trosnitură, ci se mai aude și câte un lătrat de câine, fie el și în margine de sat, dar și câte un cocoș ce-și pierde șirul orelor, sau cârâitul păsăretului din poiată, simțind apropierea vreunui dușman. Aceste zgomote împreunate crează senzația celei mai plăcute „tăceri” ce poate fi auzite.
Uneori trece destul de mult timp fără să latre nici măcar un câine. Şi, dacă stai atunci pe întuneric, treaz când doarme toată suflarea, te simţi bizar de singur – singurul om de pe o planetă pustie; şi e bizar de bine.
Am trăit și eu astfel de momente în care tăcerea parcă strigă, dar în satul în care merg, aceste momente nu sunt prea lungi, poate un sfert de ceas, poate…
Dar ai dreptate, aceste momente sunt deosebite, mai ales pentru cei care trăiesc în marile orașe, acolo unde zgomotul parcă nu încetează nici măcar o clipă.
Blogurile ăstea două sunt printre cele mai comentate. Poate ți se par puține comentarii în raport cu numărul de zeci sau sute de până acum. 🙂 Dar e bine că le-ai pus link.
Da, sunt dintre cele mai comentate (pe care le citesc eu), aşa că mi s-a părut ciudat să găsesc acolo numai câte un singur comentariu, la ora când am scris aici, pentru articole postate ieri seară.
Normal că le-am pus link, ca să se ştie despre ce vorbesc.
Nu e nimic ciudat, în fond. Iată că vorbim aici, la tine. Câtă vreme comunicăm, oriunde am comunica, și nu pierdem contactul, adică nu ne mai vorbim zile, săptămâni, nu e nimic îngrijorător. Iar pentru tăcerea ultimelor zile, uite, ai fost tu colacul de salvare, mutăm cuibul în ograda ta. 😀
Prin „e bine că le-ai pus link” eu mă refeream la următorul lucru: nu cred că ai dreptate cu observația ta (că ar fi puține comentarii din cauza apatiei cititorilor), cred că e o impresie personală și că e normal ca uneori bloguri comentate să aibă reacții mai puține, dar e bine că te-ai folosit de acest pretext sau de această impresie pentru a le pune linkuri și pentru a le promova. Că blogurile bune merită linkuite și promovate cât mai des.
Linistitilor! Eu detest linistea. Linistea o asociez nefiintei. Tumultul, zgomotul, agitatia, adrenalina, controversele, aventura, astea-s viata. De rest voi avea o vesnicie sa ma tot „bucur”. Fuck it! 😆
În veşnicia aia, n-o să te bucuri de nimic, fiindcă n-o să mai exişti! 😀
Sau, dacă o să exişti, o să fii în iad, unde presupun că e tumult din belşug (votcă, femei, cazacioc). 😛
Dar nici eu nu vreau linişte permanentă, decât, acolo, câte-un sfert de oră, din când în când.
Din copilărie am rămas cu nostalgia zgomotului primului tramvai care-ţi trece înainte de zori pe sub geam.
Pai da, ca eu cred ca va fi ca-nainte de-a ma naste, adica liniste deplina. Iar bucuria era doar o un paradox cu valoare de ironie adresata celor care cred in viata de apoi. 😛
Eu zic ca in timp de decenta se ciorovaieste cu dorinta, sa profiti si sa le afisezi, ca daca tot le-ai gindit, ar fi pacat sa le tii in tine si sa nu le dai drumu-n eter 😉
Ideea e că, ori comentezi pe un blog public (cu sau fără majuscule), ori zbieri pe stradă, totuna. Te-aud toţi ăia care trec pe-acolo.
Ba pe blog e chiar mai rău decât pe stradă, unde contează şi locul, şi momentul. Pe blog, „scripta manent” la vedere în orice moment.
Eu sunt 99% sigură că te supraapreciezi. N-am spus în ce măsură/procentaj te supraapreciezi tu. 😛
Dar, dacă vin în Canada, te anunţ negreşit, ca să m-aştepţi cu zacuscă! 😀
Ideea e ca nu e totuna 😛
Zbieratul pe blog il reprezinti cu majuscule. Cum altfel? Iar pe de alta parte, vrajeala o soptesti nu pentru a o ascunde altora, ci pentru a-i mari eficienta asupra subiectei 😆
Ideea e că nu facem raţionamente pe aceeaşi lungime de undă. 😀
Dar acum trebuie să mă retrag, din raţionamente care ţin de relaţia bani-timp. Adică timpul meu dedicat menţinerii bugetului pe linia de plutire nu s-a încheiat (pe ziua de azi).
Si mai lasati lamentarile! Eu daca am un comentator, da’ bun, sunt mutumit, decit 10 care sa-mi produca diabet zaharat insipid, if you know what I mean. 😉
Nu mai poate omu’ să zică nimic, că toată lumea interpretează-n fel şi chip. 😛
Nu i-am plâns, m-am mirat fiindcă e (era) atâta linişte pe blogurile lor.
Sa de-a dracii daca inteleg eu ce-i cu blogul asta. Cind apare raspuns la fiecare comment, cind nu mai apare si trebuie sa te duci la dracu cu carti sa cauti ultimul „raspunde”. Iar cind il gasesti, ti-l arunca-n balarii la alte comentarii.
Raspund aici, ca sa nu sparg laptop-ul. 😆
Nu stiu pe ce-ti bazezi tu acel 1%. Oare sa-ti fi cistigat increderea in atit de mare masura incit sa-mi acorzi acel procent de incredere? 😛
E linistea dinaintea furtunii 😉
Urasc the sound of silence, desi pe note n-ar fi rau 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pe note nu e rău deloc! 🙂
Sper că furtuna n-o să-mi spargă sticla! 😈
ApreciazăApreciază
Arlech, eu am scris un text impresie personală. Mă așteptam să nu facă prea multe comentarii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E posibil să fie ăsta motivul.
Dar mie mi s-a părut că domneşte un soi de apatie molipsitoare.
(Recunosc că nici eu n-am intrat ca să comentez. Voiam doar să văd ce păreri au alţii. La capitolul curiozitate, fac cât două pisici. Uneori. 😆 )
ApreciazăApreciază
…prilej cu care constat că avem ceva probleme cu trackback-urile. Altfel…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Are şi liniştea farmecul ei. 🙂
Sper că problemele nu sunt greu de rezolvat.
ApreciazăApreciază
Trackback-urile nu se trimit tot timpul. Când nu se trimit, de vină e blogul care nu le trimite. Iar mai la modul general, de vină e WordPress-ul, care nu-i perfect. E o problemă veche asta, uneori trebuie să daci update de mai multe ori ca să îți apară că s-au trimis toate.
ApreciazăApreciază
Am constatat şi eu asta. Pe vremuri insistam până apăreau ping-urile (ocazie cu care am observat că uneori apar cu întârziere), dar acum las la voia întâmplării, nu mai verific. Sau, chiar dacă verific, nu mă agit dacă nu apar.
ApreciazăApreciază
Liniștea are multe modalități de exprimare și spune foarte multe, dacă știm să o ascultăm. Eu recunosc, nu totdeauna îi sesizez toate nuanțele.
În scimb, liniștea aceasta îmi pare superbă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E într-adevăr superbă! Ca şi imaginile.
Mie îmi place liniştea nopţilor de iarnă, la ţară – când nu se aude decât focul trosnind în sobă.
ApreciazăApreciază
Niciodată nu se aude numai focul din sobă, pe care mie îmi place să-l urmăresc aruncând scântei la fiecare trosnitură, ci se mai aude și câte un lătrat de câine, fie el și în margine de sat, dar și câte un cocoș ce-și pierde șirul orelor, sau cârâitul păsăretului din poiată, simțind apropierea vreunui dușman. Aceste zgomote împreunate crează senzația celei mai plăcute „tăceri” ce poate fi auzite.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uneori trece destul de mult timp fără să latre nici măcar un câine. Şi, dacă stai atunci pe întuneric, treaz când doarme toată suflarea, te simţi bizar de singur – singurul om de pe o planetă pustie; şi e bizar de bine.
ApreciazăApreciază
Am trăit și eu astfel de momente în care tăcerea parcă strigă, dar în satul în care merg, aceste momente nu sunt prea lungi, poate un sfert de ceas, poate…
Dar ai dreptate, aceste momente sunt deosebite, mai ales pentru cei care trăiesc în marile orașe, acolo unde zgomotul parcă nu încetează nici măcar o clipă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact. Ca şi cerul pe care-l vezi acolo, atât de plin de stele pe care luminile dintr-un oraş mare te împiedică să le zăreşti.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Blogurile ăstea două sunt printre cele mai comentate. Poate ți se par puține comentarii în raport cu numărul de zeci sau sute de până acum. 🙂 Dar e bine că le-ai pus link.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, sunt dintre cele mai comentate (pe care le citesc eu), aşa că mi s-a părut ciudat să găsesc acolo numai câte un singur comentariu, la ora când am scris aici, pentru articole postate ieri seară.
Normal că le-am pus link, ca să se ştie despre ce vorbesc.
ApreciazăApreciază
Nu e nimic ciudat, în fond. Iată că vorbim aici, la tine. Câtă vreme comunicăm, oriunde am comunica, și nu pierdem contactul, adică nu ne mai vorbim zile, săptămâni, nu e nimic îngrijorător. Iar pentru tăcerea ultimelor zile, uite, ai fost tu colacul de salvare, mutăm cuibul în ograda ta. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Brr, nu-mi place imaginea asta. Dacă mă visez la noapte aşa, ţip! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine, să zicem că n-am găsit cuvântul potrivit. Nu e nici îngrijorător, nici ciudat. E neobişnuit. 😀
ApreciazăApreciază
Prin „e bine că le-ai pus link” eu mă refeream la următorul lucru: nu cred că ai dreptate cu observația ta (că ar fi puține comentarii din cauza apatiei cititorilor), cred că e o impresie personală și că e normal ca uneori bloguri comentate să aibă reacții mai puține, dar e bine că te-ai folosit de acest pretext sau de această impresie pentru a le pune linkuri și pentru a le promova. Că blogurile bune merită linkuite și promovate cât mai des.
ApreciazăApreciază
Da, de acord, merită. 🙂
ApreciazăApreciază
Linistitilor! Eu detest linistea. Linistea o asociez nefiintei. Tumultul, zgomotul, agitatia, adrenalina, controversele, aventura, astea-s viata. De rest voi avea o vesnicie sa ma tot „bucur”. Fuck it! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În veşnicia aia, n-o să te bucuri de nimic, fiindcă n-o să mai exişti! 😀
Sau, dacă o să exişti, o să fii în iad, unde presupun că e tumult din belşug (votcă, femei, cazacioc). 😛
Dar nici eu nu vreau linişte permanentă, decât, acolo, câte-un sfert de oră, din când în când.
Din copilărie am rămas cu nostalgia zgomotului primului tramvai care-ţi trece înainte de zori pe sub geam.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Erată: tabacioc, votchi, femei, lăutari. 😀
ApreciazăApreciază
Pai da, ca eu cred ca va fi ca-nainte de-a ma naste, adica liniste deplina. Iar bucuria era doar o un paradox cu valoare de ironie adresata celor care cred in viata de apoi. 😛
ApreciazăApreciază
Şi dacă viaţa de apoi nu există, sau, oricum, dacă viaţa asta e singura certitudine, de ce nu ne-am bucura acum şi-aici de oarece linişte? 😉
ApreciazăApreciază
Pai pentru ca, daca e sa continuam analogia, s-ar zice sau as zice ca ne bucuram de ce va fi dupa, iar pe mine nu ma poate bucura ce-i dupa 😉
ApreciazăApreciază
Raţionamentul ăsta e prea… giglat pentru mine. 😉
ApreciazăApreciază
Se spune „giglit” 😛
ApreciazăApreciază
Dacă era „giglit” îl pricepeam! 😆
ApreciazăApreciază
L-ai priceput tu, dar n-ai constientizat. Ai rabdare sa ti se aseze 😆
ApreciazăApreciază
Îmi vin în minte oarece replici deocheate, dar… decenţa mea înnăscută mă împiedică să le afişez într-un spaţiu public! 😆
ApreciazăApreciază
Eu zic ca in timp de decenta se ciorovaieste cu dorinta, sa profiti si sa le afisezi, ca daca tot le-ai gindit, ar fi pacat sa le tii in tine si sa nu le dai drumu-n eter 😉
ApreciazăApreciază
Eu zic că nu trebuie să câştige întotdeauna dorinţa. De exemplu, pe câte femei care ţi-au trezit dorinţe ai sărit pe stradă? 😀
ApreciazăApreciază
Cu gura, pe multe. 😆
ApreciazăApreciază
😆
De asta nu mă îndoiesc! 😀
ApreciazăApreciază
Dar cât de tare ai strigat? 😉
ApreciazăApreciază
Vrajeala nu se striga, se sopteste 😛
ApreciazăApreciază
Păi vezi?
Pe blog replicile deocheate se strigă – deci e mai bine să nu existe. 😛
ApreciazăApreciază
Eu sa stii ca le inteleg si cu un font normal, nu doar cu majuscule 😛
ApreciazăApreciază
Şi alţii (care ajung pe aici întâmplător sau nu) le înţeleg şi cu fond normal. 😛
ApreciazăApreciază
Evident, adica nezbierate. 😛
ApreciazăApreciază
Ideea e că, ori comentezi pe un blog public (cu sau fără majuscule), ori zbieri pe stradă, totuna. Te-aud toţi ăia care trec pe-acolo.
Ba pe blog e chiar mai rău decât pe stradă, unde contează şi locul, şi momentul. Pe blog, „scripta manent” la vedere în orice moment.
ApreciazăApreciază
Si sa-ti mai dezvalui ceva sexual. Ieri n-am mai facut sarmale, da’ am pus-o de-o zacusca 😆
ApreciazăApreciază
Zacusca-mi place doar cu ciuperci.
ApreciazăApreciază
A mea (zacusca 😉 ) ti-ar placea oricum. E de sa te lingi pe … buze 😉
ApreciazăApreciază
Nu ştii cât de mofturoasă sunt… 😆
ApreciazăApreciază
Zacusca mea satisface toate mofturile 😛
ApreciazăApreciază
Sunt 99% sigură că te supraapreciezi. 😛
ApreciazăApreciază
Evident ca ma supraapreciez si nu doar 99% 😆 dar si dac-o-ncerci … 😉
ApreciazăApreciază
Eu sunt 99% sigură că te supraapreciezi. N-am spus în ce măsură/procentaj te supraapreciezi tu. 😛
Dar, dacă vin în Canada, te anunţ negreşit, ca să m-aştepţi cu zacuscă! 😀
ApreciazăApreciază
Ideea e ca nu e totuna 😛
Zbieratul pe blog il reprezinti cu majuscule. Cum altfel? Iar pe de alta parte, vrajeala o soptesti nu pentru a o ascunde altora, ci pentru a-i mari eficienta asupra subiectei 😆
ApreciazăApreciază
Ideea e că nu facem raţionamente pe aceeaşi lungime de undă. 😀
Dar acum trebuie să mă retrag, din raţionamente care ţin de relaţia bani-timp. Adică timpul meu dedicat menţinerii bugetului pe linia de plutire nu s-a încheiat (pe ziua de azi).
ApreciazăApreciază
Si mai lasati lamentarile! Eu daca am un comentator, da’ bun, sunt mutumit, decit 10 care sa-mi produca diabet zaharat insipid, if you know what I mean. 😉
ApreciazăApreciază
Nu m-am plâns, am zis doar că mă nedumereşte tăcerea. De pe blogurile altora, nu de pe al meu. 😛
ApreciazăApreciază
Nu era vorba ca te plingi pe tine, da’ i plingi pe altii, care de fapt nici nu se pling. 😛
ApreciazăApreciază
Nu mai poate omu’ să zică nimic, că toată lumea interpretează-n fel şi chip. 😛
Nu i-am plâns, m-am mirat fiindcă e (era) atâta linişte pe blogurile lor.
ApreciazăApreciază
Nu mai poate omu’ sa faca o gluma ca toata lumea arlechina interpreteaza-n fel si chip 😛
ApreciazăApreciază
A avut profesor bun! Papa de la Gigli! 😛
ApreciazăApreciază
Of, ca numai ce nu trebuie invatati! Un lucru bun nu l-ati prinde c-o asa repeziciune! Asta numesti tu, „elevi silitori”? 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
Am vorbit doar de profesori, n-am zis nimic de elevi! 😛
ApreciazăApreciază
N-ai zis, rezulta 😉
ApreciazăApreciază
Păi ai recunoscut că pe-ale rele le prind[em] repede. Doar atât rezulta. 😉
ApreciazăApreciază
Crezi ca mai e vreo rezultanta care sa-mi fi scapat?
ApreciazăApreciază
Cred că nu-ţi scapă nimic! 😆
ApreciazăApreciază
Bine, nu te-ai plins. Si ce, pentru atita lucru trebuia sa-mi scoti limba? 😆
ApreciazăApreciază
Nu ţi-am scos limba. Ce, n-o mai ai la locul ei? 😈
ApreciazăApreciază
E, o am, ca-mi mai trebuie si nu doar la vorbit, 😉 da’ pentru asta nu trebuie sa fii asa liliachie la fata 😆
Na si dovada? 😛
ApreciazăApreciază
Văd că-ţi mai trebuie şi ca s-o scoţi către lumea arlechină! 😆
ApreciazăApreciază
Cum sa-ti spun? Are o multitudine de functionalitati 😉
ApreciazăApreciază
Ei, asta nu depăşeşte puterea mea de înţelegere! 😛
Altceva nu înţeleg:
Cât e ceasul acolo, la tine? La ce oră trezeşti? Sau la ce oră te culci? 🙂
ApreciazăApreciază
Aici e 4, dar in mod sigur nu ma culc ca tine, la 3 dimineata 😉
ApreciazăApreciază
Dar te trezeşti la 3 dimineaţa? 🙂
ApreciazăApreciază
S-ar putea spune ca noi doi suntem defazati, desi eu n-o cred 😉
ApreciazăApreciază
Diferenţa de fus orar ne aduce pe fază! 😆
ApreciazăApreciază
Asta cred ca am putea numi-o „legea fusului” 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
S-a notat.
ApreciazăApreciază
Sa de-a dracii daca inteleg eu ce-i cu blogul asta. Cind apare raspuns la fiecare comment, cind nu mai apare si trebuie sa te duci la dracu cu carti sa cauti ultimul „raspunde”. Iar cind il gasesti, ti-l arunca-n balarii la alte comentarii.
ApreciazăApreciază
Adevărul e că nu-mi place cum stratifică comentariile. Cred c-o să-i schimb tema. Când oi avea timp.
ApreciazăApreciază
Raspund aici, ca sa nu sparg laptop-ul. 😆
Nu stiu pe ce-ti bazezi tu acel 1%. Oare sa-ti fi cistigat increderea in atit de mare masura incit sa-mi acorzi acel procent de incredere? 😛
ApreciazăApreciază
Sunt doar convinsă că te supraapreciezi, asta am spus. 😛
ApreciazăApreciază
Pai da, dar eu iau in calcul doar procentul care ma aranjaza 😉
ApreciazăApreciază
O să ţin minte.
ApreciazăApreciază
Gata si-a revenit blogul si odata cu el mi-am revenit si eu 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O veste bună. 😀 Adică două.
ApreciazăApreciază
😆 esti ‘oata!
ApreciazăApreciază
Până la proba contrarie. 😛
ApreciazăApreciază
😉
ApreciazăApreciază