90 de comentarii la &8222;SOS&8221;

    1. E posibil să fie ăsta motivul.
      Dar mie mi s-a părut că domneşte un soi de apatie molipsitoare.

      (Recunosc că nici eu n-am intrat ca să comentez. Voiam doar să văd ce păreri au alţii. La capitolul curiozitate, fac cât două pisici. Uneori. 😆 )

      Apreciază

      Răspunde

    2. Trackback-urile nu se trimit tot timpul. Când nu se trimit, de vină e blogul care nu le trimite. Iar mai la modul general, de vină e WordPress-ul, care nu-i perfect. E o problemă veche asta, uneori trebuie să daci update de mai multe ori ca să îți apară că s-au trimis toate.

      Apreciază

      Răspunde

      1. Am constatat şi eu asta. Pe vremuri insistam până apăreau ping-urile (ocazie cu care am observat că uneori apar cu întârziere), dar acum las la voia întâmplării, nu mai verific. Sau, chiar dacă verific, nu mă agit dacă nu apar.

        Apreciază

        Răspunde

      1. Niciodată nu se aude numai focul din sobă, pe care mie îmi place să-l urmăresc aruncând scântei la fiecare trosnitură, ci se mai aude și câte un lătrat de câine, fie el și în margine de sat, dar și câte un cocoș ce-și pierde șirul orelor, sau cârâitul păsăretului din poiată, simțind apropierea vreunui dușman. Aceste zgomote împreunate crează senzația celei mai plăcute „tăceri” ce poate fi auzite.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

        1. Uneori trece destul de mult timp fără să latre nici măcar un câine. Şi, dacă stai atunci pe întuneric, treaz când doarme toată suflarea, te simţi bizar de singur – singurul om de pe o planetă pustie; şi e bizar de bine.

          Apreciază

          Răspunde

          1. Am trăit și eu astfel de momente în care tăcerea parcă strigă, dar în satul în care merg, aceste momente nu sunt prea lungi, poate un sfert de ceas, poate…
            Dar ai dreptate, aceste momente sunt deosebite, mai ales pentru cei care trăiesc în marile orașe, acolo unde zgomotul parcă nu încetează nici măcar o clipă.

            Apreciat de 1 persoană

            Răspunde

    1. Da, sunt dintre cele mai comentate (pe care le citesc eu), aşa că mi s-a părut ciudat să găsesc acolo numai câte un singur comentariu, la ora când am scris aici, pentru articole postate ieri seară.
      Normal că le-am pus link, ca să se ştie despre ce vorbesc.

      Apreciază

      Răspunde

      1. Nu e nimic ciudat, în fond. Iată că vorbim aici, la tine. Câtă vreme comunicăm, oriunde am comunica, și nu pierdem contactul, adică nu ne mai vorbim zile, săptămâni, nu e nimic îngrijorător. Iar pentru tăcerea ultimelor zile, uite, ai fost tu colacul de salvare, mutăm cuibul în ograda ta. 😀

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      2. Prin „e bine că le-ai pus link” eu mă refeream la următorul lucru: nu cred că ai dreptate cu observația ta (că ar fi puține comentarii din cauza apatiei cititorilor), cred că e o impresie personală și că e normal ca uneori bloguri comentate să aibă reacții mai puține, dar e bine că te-ai folosit de acest pretext sau de această impresie pentru a le pune linkuri și pentru a le promova. Că blogurile bune merită linkuite și promovate cât mai des.

        Apreciază

        Răspunde

    1. În veşnicia aia, n-o să te bucuri de nimic, fiindcă n-o să mai exişti! 😀
      Sau, dacă o să exişti, o să fii în iad, unde presupun că e tumult din belşug (votcă, femei, cazacioc). 😛

      Dar nici eu nu vreau linişte permanentă, decât, acolo, câte-un sfert de oră, din când în când.
      Din copilărie am rămas cu nostalgia zgomotului primului tramvai care-ţi trece înainte de zori pe sub geam.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

              6. Eu zic ca in timp de decenta se ciorovaieste cu dorinta, sa profiti si sa le afisezi, ca daca tot le-ai gindit, ar fi pacat sa le tii in tine si sa nu le dai drumu-n eter 😉

                Apreciază

              16. Ideea e că, ori comentezi pe un blog public (cu sau fără majuscule), ori zbieri pe stradă, totuna. Te-aud toţi ăia care trec pe-acolo.
                Ba pe blog e chiar mai rău decât pe stradă, unde contează şi locul, şi momentul. Pe blog, „scripta manent” la vedere în orice moment.

                Apreciază

            1. Eu sunt 99% sigură că te supraapreciezi. N-am spus în ce măsură/procentaj te supraapreciezi tu. 😛
              Dar, dacă vin în Canada, te anunţ negreşit, ca să m-aştepţi cu zacuscă! 😀

              Apreciază

              Răspunde

          3. Ideea e ca nu e totuna 😛
            Zbieratul pe blog il reprezinti cu majuscule. Cum altfel? Iar pe de alta parte, vrajeala o soptesti nu pentru a o ascunde altora, ci pentru a-i mari eficienta asupra subiectei 😆

            Apreciază

            Răspunde

            1. Ideea e că nu facem raţionamente pe aceeaşi lungime de undă. 😀
              Dar acum trebuie să mă retrag, din raţionamente care ţin de relaţia bani-timp. Adică timpul meu dedicat menţinerii bugetului pe linia de plutire nu s-a încheiat (pe ziua de azi).

              Apreciază

              Răspunde

              2. Ei, asta nu depăşeşte puterea mea de înţelegere! 😛
                Altceva nu înţeleg:
                Cât e ceasul acolo, la tine? La ce oră trezeşti? Sau la ce oră te culci? 🙂

                Apreciază

  8. Sa de-a dracii daca inteleg eu ce-i cu blogul asta. Cind apare raspuns la fiecare comment, cind nu mai apare si trebuie sa te duci la dracu cu carti sa cauti ultimul „raspunde”. Iar cind il gasesti, ti-l arunca-n balarii la alte comentarii.

    Apreciază

    Răspunde
  11. Pingback: Asociaţie de idei (de la ale altora către ale mele) – 17 | VERONICISME

Spune ce-ai de spus.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.