Spicuiri

Am spicuit dintr-un dialog:

Am spicuit fiindcă şi eu o ştiu pe Lupu – adică îi am blogul pe lista celor urmărite şi,  din când în când, i-l mai şi citesc. Şi uneori sunt de acord cu ce scrie, alteori nu. Dar nu despre asta e vorba, ci de faptul că, citind bucăţica asta de dialog, mi-am dat brusc seama că n-o ştiu şi ca actriţă şi m-am gândit că e cazul să scap de lacune, aşa că am făcut cercetări, ocazie cu care am dat, mai întâi şi la început, peste asta, de mai jos – oarecum în ton cu numele motanului, aş zice. (Peste primul minut din clip puteţi sări.)

Apoi mai spicuit şi asta – că e cu motanul în parc. 😛

Şi nu se poate spune că mă simt în stare să mă pronunţ în privinţa talentelor actoriceşti ale persoanei în cauză, dar poate vor alţii să se pronunţe. Deşi nu e musai.

Anunțuri

19 gânduri despre &8222;Spicuiri&8221;

    1. N-am văzut-o niciodată pe scenă, n-am văzut-o în niciun film (dacă o fi jucat în vreunul). Din ce-am găsit pe net nu m-a impresionat nimic.

      Am citit articolul lui Ketherius – are perfectă dreptate, ca şi Lotus, în comentariile articolului. Cine vrea să câştige bani din scris, să scrie cărţi, articole în reviste tipărite… Sau să-şi facă blog privat, cu taxă pentru cei care doresc să-l citească. Şi după aia să se laude că are mulţi cititori. 😛

      Dar, abstracţie făcând de abuzul de expresii licenţioase, tipa are şi articole bine scrise, în care atrage atenţia asupra unor aspecte/probleme care n-ar trebui trecute cu vederea. Sau avea – că n-am mai intrat de multă vreme pe blogul ei. Sunt multe altele mult mai mişto de citit.

      Apreciat de 1 persoană

    2. Nu, fizicul n-o recomandă nici pentru filmele alea. Are o postură cocoșată pe care n-o controlează.

      Încerc să-mi amintesc articolul ăla, foarte tare, de altfel, de pe blogul lui Cudi. Între timp, Cudi a dat într-o meteahnă care-mi miroase a Big Brother: scrie în comentarii la terți când și pe ce articol ai intrat ultima oară pe blogul ei, așa că fac recurs doar la memorie. 🙂
      Uite cum stă treaba: să presupunem că există un progrămel spion pe care-l plantezi în bucătăria unui blog prieten. Prietenul scrie un text și se duce pe DEX de trei ori, ca să se asigure că știe definiția corectă a greblei, a hârlețului și a cheii franceze. Apoi, comentatorul care-l monitorizează catifelat, din umbră, îi scrie următorul comentariu: Nu, mersi, ești genul care nu deosebește grebla de hârleț fără DEX online 🙂

      Apreciat de 2 persoane

      1. Cred că ar prinde-o un rol de centuristă. Are ochi şi voce de damă uzată. Sau cel puţin mie aşa mi se pare.

        Mai citisem articolul linkuit de delfinaş, dar uitasem amănuntele.

        Aş zice că la Cudi nu e vorba de o meteahnă, s-a întâmplat doar atunci, în febra conflictului cu Castanul.

        Apreciază

          1. Stând strâmb şi judecând drept, febra niciunui conflict nu justifică nimic. Pentru sfinţi. Noi suntem oameni, ne pierdem cu toţii uneori controlul (indiferent cu cine am fi în conflict).
            Voiam să zic doar că, dacă un om face o greşeală într-un moment de furie, nu înseamnă c-o s-o repete şi după ce-şi vine-n fire, transformând-o în meteahnă.

            Şi gata, mă duc să citesc bloguri cu pisici. Acolo e linişte.

            Apreciază

  1. Bine c-ai facut-o si p-asta subiect de analiza si dezbatere! Chiar ma gindeam unde sa-mi istorisesc contactele cu Lupoaica. Ce mi-a placut mie la ea e ca n-are scrupule. Ma futi, te fut. Nu e cu stai sa vedem ca poate totusi. In rest, Chelsea a luat-o-n gura din nou. Bag sama c-a inceput sa le placa. 😦

    Apreciat de 1 persoană

    1. Păi istoriseşte-le! Contactele cu Lupoaica. 🙂

      Sportul nu mă pasionează. După părerea mea, e ca sexul, adică are haz când îl faci, nu când te uiţi la alţii. (A nu se trage concluzia că practic alte sporturi în afară de trasul cu urechea şi aruncatul cu privirea – şi altele din aceeaşi categorie, că or mai fi, dar nu-mi vin acum în minte. 🙂 )

      Apreciază

      1. Cu Lupoaica a fost ca-ntr-o casnicie. Ne-am placut, ne-am bestelit, iar ne-am placut ca pina la urma sa divortam. Dar acum, divortati fiind, nu ma mai intereseaza. Si nici pe ea. 😆
        In alta ordine de idei, pe mine nu ma deranjaza nici privitul. Intr-un caz ca preambul, in celalalt ca microbist. 😉 Oare si-n primul caz sa se numeasca microbism? 😆

        Apreciat de 1 persoană

        1. Atunci să nu mai vorbim despre Lupoaică. 😉

          În ordinea ailaltă de idei, cert e că-n al doilea caz nu se poate numi preambul. Cât despre primul caz… Poate e microbism tot cu certitudine! 😆

          Apreciază

  2. I-am citit blogul într-o vreme, după scandalul cu Lotus. Uneori scria lucruri cu care eram de acord, alteori nu. Faptul că cerșește bani pentru blog mi se pare o miezerie. Dacă ar zice, băi, sunt șomeră, n-am din ce trăi, mi-e foame, dar uite, nu cerșesc ca ăia, cu mâna întinsă la ușa bisericii, scriu pe blog, așa cum unii cerșetori orbi cântă la vioară sau la acordeon, în tramvai, adică fac ceva pentru bănuțul acela, da. Eram de acord. Dar fata cere bani fiindcă ne bagă în seamă, ține blogul acela ca să ne mai despăducheze mintal… Oribil!
    De actriță nu poate fi vorba. E limpede că și-a însușit un minimum de alfabetizare actoricească, dar am cunoscut subingineri, secretare și sculeri matrițeri care jucau mai bine ca ea, la brigada de teatru a fabricii, pe vremuri. Prestația de la i-umor a fost infectă. Chiar dacă susține, într-un interviu, că s-a pierdut umorul și coerența la montaj. Uite că același montaj pe alți concurenți nu i-a viciat de fel. Să vii cu miza cea mai ieftină a umorului bulevardier – un vibrator, și să faci dintr-o mărătângă de plastic poanta finală e sub nivelul mării ca inteligență.
    Supărător e și faptul că i se pare a fi o mlădiță de Caragiale, momente și schițe. Doaamne, apără-ne și păzește-ne de așa lipsă de înțelegere a lui Caragiale!
    În emisiunea i-umor, pe care eu , recunosc, am urmărit-o cu conștiinciozitate din motive care nu fac obiectul acestui comentariu, Bendeac a avut, ca jurat, un comportament inegal cu actorii concurenți. Ori îl apuca un acces de colegialitate și se abținea să spele cu concurentul pe jos, ori devenea o fiară exigentă și spăla pe jos cu cine nu trebuie. L-am înțeles pe Bendeac: atunci când colega de breaslă era fără speranță: se ținea în banca lui și-ntr-un zâmbet nesfârșit, dar îi dădea un dislaic la final. Pe principiul că nu scoți din copcă decât oameni cărora le mai plutește măcar pulpana hainei la suprafață.
    Or, lu duduia Lupu, în materie de talent actoricesc, i se scufundă până și eșarfa de mătase naturală, și nu oricum, ci prima.
    Ferice de oamenii care cred că sunt ceea ce nici dacă s-ar naște a doua oară, n-ar putea fi! Ăștia ne populează vitrinele!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Chestia cu banii e într-adevăr oribilă.
      E clar că tipa are o părere mult prea bună despre propria persoană, se crede fără cusur şi infailibilă. Am văzut şi eu prin brigăzile artistice de pe vremuri oameni cu mai mult talent şi mai mult haz.
      Lupoaica atrage atenţia şocând prin tupeu şi indecenţă.

      Apreciat de 1 persoană

Spune ce-ai de spus.

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s