De fapt, eu începusem să scriu, pe blogul ăsta, ceva care s-ar putea numi [şi] fantezie erotică. I se pot găsi cusururi, fireşte, dar nu de natura celor din elucubraţia numitei Elena, al cărei comentariu apare mai sus.
De fapt, am vrut să scriu o poveste lungă, foarte luuungă – cât un blog de lungă, dar, după un episod şi încă unul, am ajuns la concluzia că n-am timp pentru aşa ceva şi m-am grăbit să-i trântesc o încheiere.
COMPLETARE TANGEŢIALĂ
Cică azi e ziua limbii române, ucisă lent, în chinuri nebune, de elene cu smartfon de bonton şi cap cu lacune, duios mângâiat de lotuşi din lagune şi de iosifi care strivesc virgule între cuvinte când ţin să aducă aminte, cu vorbe din câte-o psaltire, că totul e numai şi numai IUBIRE şi că Mamona ne sapă, sub dorul de bani ne îngroapă, ne lasă în câte-o hârtoapă – dacă nu suntem… pară de foc – englezească! – trăi-ne-ar ţicneala să ne trăiască.
Acel „î-l sugerez și Renatei” ar putea fi un „i-l sugerez și Renatei”. Asta ca să mă pliez pe descrierea ta, de Paris protector.
ApreciazăApreciază
Imaginează-ţi că m-am prins. Numai că, atunci când tastezi pe telefon, poţi să-ţi şi corectezi greşelile. Sau, dacă ţi-e greu s-o faci, renunţi la diacritice. Mai bine fără ele, decât cu ele puse aiurea. Numai proştii perseverează în greşeală, bătând ca surdu-n tobă.
Elena e exact aşa cum ai descris-o la nervi: bătută-n cap şi nesimţită. Nu prostuţă. Prostuţă ar fi dacă ar avea sub 16 ani, cum a zis Klaus. Dar a vorbit undeva despre ceea ce făcea în facultate, aşa că e cu siguranţă sărită de 25 – o vârstă la care naivitatea e gata degenerată în prostie.
De-acum înainte nu te mai aştepta la răspunsuri din partea mea. Am spus că am greşit antrenându-mă în discuţii cu tine. Şi că n-o să se mai repete. Am de gând să mă ţin de cuvânt.
Cel mai bine ar fi să nu te mai osteneşti să comentezi la articolele mele.
ApreciazăApreciază
Arlech, de ce nu mai vrei să discuți cu mine? Dacă mi-ar cere cineva să fac o sinteză a dialogurilor dintre mine și [toate identitățile tale], rezultanta ar fi pozitivă. În privința Elenei, nu aprob modul în care interacționezi cu ea. O fi având defecte, dar orice om are și calități, pe care tu nu i le vezi. Mai sunt câteva subiecte unde rețin că ne-am contrazis de-a lungul timpului, dar în afara lor, eu aș caracteriza interacțiunea dintre noi ca fiind absolut ok.
Mă rog, tu știi.
ApreciazăApreciază
Discuţiile cu tine, Lotus, se lungesc la nesfârştit. Chiar dacă vin cu argumente pe care le accepţi, sau pentru care nu ai, cel puţin pe moment, contraargumente, sau chiar dacă sunt de acord cu tine, sau mă amestec într-o discuţie cu altcineva ca să spun că sunt de acord cu tine, tu tot găseşti în spusele mele ceva, tangenţial, de care să te legi, pe care să-l contrazici. Sau te faci că nu pricepi, răstălmăceşti – în fine, faci tu ce faci ca să prelungeşti disputa. Şi n-am mai multe vieţi, ca să mi-o petrec pe asta contrazicându-mă cu tine. 😛 (Ştiu că tu crezi în reîncarnare, dar, chiar presupunând că nu e un simplu mit, atâta vreme cât conştientul meu nu-şi aminteşte de alte vieţi, e ca şi cum alea n-ar exista.)
Cât despre Elena, nu mă îndoiesc că are şi calităţi, ca oricare dintre noi, numai că, cel puţin în cazul interacţiunii cu ea pe net, defectele îi umbresc calităţile. Şi umbra e foarte deasă.
ApreciazăApreciază
UAU!
Azi e ziua limbii române… N-ar trebui să fie liberă? Să stea fiecare acasă, liber, cu limba lui maternă, s-o iubească ori s-o siluiască, după posibilități?
Pentru mine, ziua limbii române e în fiecare zi.
p.s.: N-am să înțeleg niciodată cum pot elenele să SCRIE mai mult de un mesaj – ne vedem la 4 p.m. – pe telefon. Indiferent de smartitudinea aparatului. E ca și cum ai alege un abator sau un stadion ca loc de reculegere.
Peste 150 de ani, toate elenele se vor naște cu degetul mare de la mână cel puțin egal, ca lungime, cu arătătorul. Pe principiul funcția creează organul.
Mă uit cu uimire la mariana mea, cu mopul – cu câtă dexteritate de arătător manevrează tastatura telefonului ca să vizualizeze fesbucul și cât de împiedicată e, când vine vorba să șteargă praful și prin colțurile pe unde nu vede ochiul soacrei.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Şi pentru mine ziua limbii române e în fiecare zi. Sau, ca să generalizăm, a limbii materne.
Şi eu detest să scriu pe telefon, oricât de smart ar fi. Şi până să termin de scris o frază mai lungă îi uit începutul.
Îi înjur în sinea mea pe ăia care-mi trimit sms-uri cu urări de sărbători, fiindcă trebuie să le răspund de obicei pe aceeaşi cale. Şi cel mai adesea scriu: „Mulţumesc, asemenea!” Şi trimit mesajul ăsta la cât mai mulţi odată, sau îl salvez, pentru refolosire.
Presupun că previziunea ta în privinţa degetelor elenelor şi marianelor e corectă.
Sper totuşi că telefoanele vor deveni destul de smart ca să scrie după dictare, pentru a se evita pocirea mâinilor omeneşti. 😀
ApreciazăApreciază
se pare ca fiecare avem Elenele noastre, Arlech 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa s-ar părea, delfinaşule! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arlech, am o banuială, poate pentru că nu mi-am baut cafeaua – o fi vreo prelungire a unui cosmar nocturn: că elena mea cu elena ta e una si aceeasi persoană
sau că ADN-ul lor are aceeasi origine
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În privinţa bănuielilor oculte dinainte de ora cafelei nu mă pot pronunţa.
Fă o întrebare la Cudi – poate că adresa de mail a Elenei îţi poate spulbera coşmarul. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
pe cât punem pariu ca nu e o adresa reala?
si oricum, nici pe a elenei mele n-o stiu
doar ca am un feeling care nu-mi da pace deloc
fir-ar, mi-am baut cafeaua, ciupeste-ma sa ma trezesc:))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu punem pariu, că nu vreau să pierd! (Într-un comentariu de pe blogul lui Castanman spune chiar ea că e o adresă dezactivată.)
Să ştii că te-am ciupit! Nu mai trebuie decât să-ţi bei cafeaua! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
oki doki 🙂
esti invitata mea la cafea
( ma rog, stiu că arlech e androgin, dar eu prefer sa te văd o ea🙂 )
amara, cu lapte sau cu zahăr?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu o linguriţă de zahăr. Mulţumesc. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană