Arlech & Arlechina – prima noapte


După prima zi.

Am spart clepsidra.

Şi am găsit-o.  Pe ea. Pe pocitania de porţelan lăsată de nevastă-mea în urmă când fugise cu circarul. Arlechina hidoasă chiar era pe alee. În licăriri ciobite. În cioburi de porţelan, toate având în ele câte un ciob din clepsidra nimicită; şi câte ceva din semiluna care abia-şi făcuse loc  către privirea mea, înghiontind norii. Şi toate cântând:

— Sunt mână.

— Sunt picior.

— Sunt sân. De ce mă ocoleşti, eşti chiar aşa bătrân?

— Adună-mă!

— Adună-mă!

— Adună-mă odată! Stai ca de lemn când te imploră-o fată?

N-am stat. Am plecat. Am fugit. În casă.

Am intrat şi am trântit uşa – destul de tare ca să pun pe fugă spiritele rele chemate de o vrajă proastă. De o vrajă spartă.

Şi m-am sprijinit de uşă, suflând greu. Şi pe urmă am văzut-o. Pe ea. Pe arlechină.

Semăna cu aia spartă, de porţelan. Semăna, şi totuşi era frumoasă. Frumoasă, vie, din carne omenească.

Omenească? Omenească?!

Hm. Mă îndoiam.

A zâmbit ademenitor – ca şarpele spre pradă – şi a-ntins mâna către mine.

Mi-aş fi făcut cruce, dar nu puteam, fiindcă trecusem deja de jumătatea drumului către cealaltă parte.  Eram dincolo de jumătatea drumului fără întoarcere.

— Să ne întoarcem împreună, a spus. Ştiu calea către rai. Şi către fructul lui oprit.

Şi nu m-am mai putut opri. Am primit fructul. L-am posedat. Adică l-am lăsat – am lăsat-o pe ea – să mă posede.

Am adormit cu ea în braţe.  Şi m-am trezit când era încă noapte. M-am trezit pe alee, printre cioburi, sub o burniţă măruntă care-mi îndoia sângele cu apă. Fiindcă eram gol, şi plin de tăieturi, şi sângeram.

Şi am fugit din nou în casă, am trântit din nou uşa şi m-am dus în dormitor, trântindu-mi încă două uşi în urmă. Şi acolo am dat de ea. De arlechina cea frumoasă. Vie. Din carne – sau din ce-o fi fost.  Din carne dezgolită şi tot cu urme de sânge. Sânge prelins pe interiorul coapselor. Şi închegat.

— S-a închegat, mi-a spus. Legătura noastră e închegată şi aşa rămâne.  De-acum ‘nainte îmi eşti soţ – sau rob – de sânge. Du-te s-aduni de pe alee cioburile în care te-ai tăiat. Altminteri o să sângerezi pân-o să mori. Şi n-o să mergi în rai, fiindcă n-ai refuzat fructul oprit.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Arlech & Arlechina – prima noapte&8221;

Comentariile nu sunt permise.